Din pietrele ce-am aruncat

În orice zi, în orișicine,

Un munte-ntreg am adunat

Și-acum spre el pasu-mi se-aține.

 

Ca-n vîrful lui, cu-a mele mîini

Și cu serafică iubire

În numai șapte săptămîni

Să pot să-nalț o mănăstire.

 

Cînd s-o deschide fi-vor toți

Cei necăjiți, în timp, de mine

Și îi vor pomeni pe morți

Cu rugăciuni de lacrimi pline.

 

Din ceruri preot va veni

Un porumbel, și fără sfadă

Sub aripa-i ne-om spovedi

Și-om fi curați, ca de zăpadă…

 

24 ianuarie 2016

 

Anunțuri