(Cuvînt  rostit la Serata de creație “Drumul spre inima Ta”, cu  prilejul celor 25 de ani de activitate artistică  ai poetului Traianus(Traian Vasilcău)

Bună seara, Moldova,

Maica mea dintotdeauna,

pentru că  așa cum spunea Nichita Stănescu, atunci cînd a venit în 1976 la Chișinău, am venit de Acasă –Acasă. Așa și eu cu poetul, publicistul și realizatorul de televiziune Miron Manega am venit de Acasă, de la București–Acasă, la Chișinău.

„Poetul”, cum spunea Nichita Stănescu în continuare, „nu are viață personală. Viața lui personală este praf și pulbere.” Dar din acest praf  și din această pulbere poetul închipuie lumea aceea pe care încercăm să o trăim în deplinătatea ei. Încercăm să fim copii toată viața, încercăm să iubim toată viața și, mai degrabă, încercăm să fim niște oameni care împlinesc niște destine pe care Dumnezeu ni le-a pus în pătuțul nostru la naștere.

Am venit de la  București, cu un gînd de bucurie și cu omagiul inimii noastre, onorați fiind să vorbim despre poetul Traian Vasilcău(Traianus), pe care-l socotesc unul dintre cei mai mari poeți ai liricii universale contemporane.

I-am citit poezia cu foarte multă atenție. De fapt un poet răsare în spiritul unui om sau  în spiritul altui poet de la prima poezie.

Revin din nou la Nichita Stănescu. El spunea așa:”Bătrîne, dacă o poezie este citită de 7 ori și nu-și pierde duhul înseamnă că este o poezie extraordinară”.  De fiecare dată cînd maestrul  Traian Vasilcău  pune niște poezii acolo unde le este locul, eu le citesc  de cîteva ori și, într-adevăr,  duhul poeziilor lui Traian Vasilcău rămîne la locul lui, cel inițial.

Cred că nu greșesc cu nimic dacă spun că în seara aceasta Teatrul Național „Mihai Eminescu”  din Chișinău  este Templul îndumnezeit al Poeziei lui Traian Vasilcău!

Domnule academician Nicolae Dabija,

Erați mai devreme trist că lipsește  președintele, prim-ministrul  și ministrul culturii. Haideți să vă spun o întîmplare, tot cu Nichita Stănescu. Era la o recepție, lîngă cîțiva miniștri și unul dintre ei îl vorbise de rău pe Poet. Nichita nu s-a supărat, s-a dus spre ministrul acela și i-a zis:” Domnule ministru, știu  ce-ai  vorbit despre mine. Vreau  să-ți spun că eu te-am iertat. Pentru că poate dumneata o să fii toată viața ministru, dar eu, sigur, voi fi toată moartea poet!”

Așa că, domnule academician Nicolae Dabija și voi, minunați frați de sînge, spirit și credință, să știți că niciodată un președinte, un prim-ministru sau un ministru al culturii nu vor putea scrie imnul unei țări. Nu vor putea niciodată să cardinalizeze tot ce are  mai de preț un popor. Nu vor fi niciodată acei oameni care vor conduce poporul spre deplinătatea  destinului său.

Pînă la urmă tot poeții rămîn frații mai mici ai lui Dumnezeu pe pămînt.

Mărite poet Traian Vasilcău, frate mai mic al lui Dumnezeu, vă îmbrățișez.

 

Laurian  STĂNCHESCU,

10 decembrie 2015,

Teatrul Național “Mihai Eminescu” din Chișinău

 

Anunțuri