(cuvînt nerostit de Ziua Unirii Basarabiei cu Patria-mamă)

Iubiți frați și surori întru Țară,

În modul în care Bucureștiul promovează financiar ReUnirea  se vede clar că acesta, de fapt, o îndepărtează și mai mult, în loc să o apropie cîtuși de puțin.

Asta chiar dacă C. Codreanu jură că ea, ReUnirea, se va împlini, numaidecît, pînă în 2018.

Greșeala României Mici constă în faptul că inveștește bani și speranțe deșarte într-un om-doi și nu în oameni.

A se citi: și nu în toți oamenii.

Să fie conducătorii români orbi ori se văd numai pe sine?

Să fie conducătorii români surzi ori se aud numai pe sine?

Adevărul e că realitatea basarabeană are parte numai de întrebări și nici de-un răspuns.

De ce România nu se trezește din somnul cel de moarte, care durează din 1989 pînă azi, în 2016?

De ce la microfoanele ReUnirii  se rup și ajung mereu aceiași oameni?

De ce au acces direct la finanțele Patriei noastre numai aceiași oameni și curvele lor?

De ce ReUnirea se asociază cu aceiași oameni?

De ce România a pompat decenii la rînd milioane de euro în Iurie Roșka și care a fost efectul obținut?

De ce numele Roșka a fost schimbat cu alt(e) nume, dar practica proastă-a rămas?

De ce România a uns cu  milioane de euro atîtea  Voci ale Basarabiei, care se culcau și sub Voronin, și sub Ghimpu, și sub Filat,  și care e efectul obținut?

20% din basarabeni?

Așa zice membrul Academiei Române, ex-președintele Parlamentului R. Moldova, reunionistul Alexandru Moșanu, cel care e convins că a cere ReUnirea acum este periculos și pentru prezentul României, și pentru viitorul Basarabiei.

Ceea ce se vede, și fără ochelari, e cameleonismul politicienilor de pe Dîmbovița referitor la adevărata ReUnire a Basarabiei cu Patria-mamă.

De la Iliescu la Iohannis, din contul bugetului statului român s-au îmbogățit doar unii demnitari din Țară și unii patrioți de serviciu din Chișinău.

Etajele caselor acestora au crescut, nu și cele 20% din basarabenii rîvnitori de ReUnire.

România chiar să nu înțeleagă că satele Basarabiei n-ar fi contra să-și cultive pămîntul cu tractoarele ReUnirii?

România chiar să nu înțeleagă că orașele Basarabiei n-ar fi contra să fie luminate de hidrocentralele ReUnirii?

România chiar să nu înțeleagă că sărăcia Basarabiei așteaptă gazoductul român-român ca pe-o mană cerească, salvatoare din ghearele rușilor?

Basarabia nu cerșește nici la intrarea-n Kremlin, nici la Palatul Victoria și nu are nevoie de ajutoare umanitare în zahăr, fasole, sare, orez și pesmeți din partea României!

Iată ce-mi scrie un om de afaceri din Soroca, unionist pragmatic, neinvitat și el la acțiunile consacrate zilei Unirii din 27 martie 2016: „Statul român este disponibil să ne ofere ajutoare umanitare, și în acest caz  de ce nu se propune o indemnizație mică de 10 euro, achitată lunar pensionarilor noștri cu cetățenie română și cu o pensie sub 1000 de lei? Cred că ar fi foarte benefic și bine înțeles acest suport în societatea noastră, dar cu cine să discuți propunerea? Guvernul Rusiei acordă asemenea ajutor în regiunea separatistă.”

Ai înțeles, Românie dragă, măcar acum, după atîtea decenii de hoție în numele ReUnirii tale, că banii tăi, destinați Basarabiei, se duc pe apa duminicilor pline doar de cuvîntări, marșuri, zaiafeturi, poezii și muzici înflăcărate?

Bune și ele, ce-i drept, la ceva, numai că astfel, cele 20 % de reunioniști, vorba lui Alexandru Moșanu, nu au cum să mai crească în viitorii 100 de ani!

Anunțuri