Recunosc, ieri dimineață m-am cam speriat.
Erau așa de mulți prietenii facebook-iști care și-au amintit de faptul că odată, demult, tare demult, am răsărit și eu pe lumea aceasta, datorită a doi părinți ce nu mai sunt decît în inima mea largă cît un Cer.
Acolo ați încăput și voi, toți, și încă mai e loc destul și pentru alții.
Ziceam că la început mă cam speriasem, temîndu-mă că nu voi putea să mulțumesc fiecăruia în parte.
Iată că am izbîndit.
Slavă Domnului și pentru aceasta!
Vă mulțumesc, și printr-o nouă variantă de șarjă(viitor bust???), realizată de maestrul Sergiu Puica, mă simt și eu ca un pom înflorit, sădit adînc în solul rodnic al dragostei Voastre!

Anunțuri