În numele copacilor uciși

Și-al celor schilodiți, încă în viață,

Eu, domnule primar, cu ochi deschiși

Mă rog s-aveți o bună dimineață,

 

În care să vedeți cum noi murim

Prin parcuri și pe margini de șosele,

Cu zile doborîți, azi mai trăim

Prin cimitirele de lacrimi grele.

 

Ne-au strangulat bandiții prin ogrăzi

Și-au construit în locul nostru case,

Benzinării și Service-uri și prăzi

Li-s sufletele verzi și luminoase.

 

În trei mandate, domnule primar,

Din neamul nostru-a curs atîta sînge

Și parcă-am fi sub cer noi în zadar

Și nu adjuncții tăi, ce nu pot plînge.

 

Părinții noștri, cei tăiați de vii

Cu fiii și surorile căznite

Făceau atîta umbră-n orice zi

Și-n ei se hîrjoneau lumi fericite.

 

Cu amintirea lor ce ai făcut?

Cu a copiilor de pe trotuare,

Care strigau cu glas neprefăcut:

„Mami, copacii iar au dat în floare!!!”.

 

Și-acum buticuri și gherete mii

Apar în locul neamului ucis

Și nimeni nu se-ntreabă dintre vii

În care sobe-a ars, de nedescris?

 

… Știu că-n curînd te vei căsători,

Străin de orice chinuri și dezastre

Și o să rîzi atunci cînd vei citi

Acest suspin al inimilor noastre.

 

În numele copacilor ce nu-s

Și-al celor schilodiți, în negre soarte,

Eu vreau numai atît: Domnul Iisus

Să nu vă dea ce ne-ai dat nouă: Moarte!

 

Și-n ziua cînd te vor îmbrățișa

Copiii bucuroși, zglobii din fire,

Să te gîndești puțin la stirpea mea,

Incinerată, fără cimitire,

 

Și cum ai plîns odată, în direct,

La Pro TV, rănit la rădăcină,

Așa să-ți curgă lacrima în piept

Și poate ea te va scuti de vină!

 

19 mai 2016

 

 

 

 

Anunțuri