Mi-a glăsuit un cor de ciocîrlii:

„Dincolo de murire mare fii!

În astă lume micii sunt măreți

Și-n loc să rîme se cred călăreți,

Și-n loc să se tîrască dînșii vor

Căderea lor să o consideri Zbor

Și să-i aplauzi tot mai consecvent,

Și-n crini să le-ngropi trupul-monument,

Și mîna să le-o pupi, să nu-ntîrzii…

Dincolo de murire mare fii!”.

Le-am ascultat și-n casă am fugit

Și m-am strigat, să văd de-am amurgit

Și-atunci cînd mi-am răspuns cu mare greu

Mi-aprinse lumînarea Dumnezeu.

Anunțuri