În fiecare an Trustul Jurnal moare.

Și de vină este Plahotniuc, desigur.

De prin 2010 numai dînsul  e de vină că anual trustul cu pricina moare și tot  nu mai moare de tot.

Fiindcă Republica Moldova nu e, totuși, Belarus, așa precum a zis astăzi prietenul Trustului din strada Petricani, dl Armand Goșu din București.

Ba greșesc, Domnia Sa a zis că Belarusul e o bomboană în comparație cu genocidul la care e supusă presa independentă de pe Bîc.

Nu cred că e deloc așa, fiindcă Trustul de la Petricani nu e presă independentă, ci una care se răzbună pe Putere și nu numai  pe ea și în fiecare zi ucide, nonstop, fără milă și fără nici un pic de credință.

Jurnaliștii și invitații de acolo sunt militari năimiți, ziși: killeri, care împușcă din arme Kalașnikov și pistoale Makarov în orice persoană care nu cîntă refrenul lor.

—–Cine nu e cu noi are toporul ascuns la spate și vrea  să ne radă de pe fața pămîntului! Săriți că ne ucid! Dați-ne bani! Salvați unica oază de presă liberă, independentă și suverană!

Eu cred că numai niște ipocriți pot striga că sunt uciși în timp ce chiar ei ucid.

Și mai cred că 2 milioane de lei datorie pentru chirie sunt bani mulți.

Și nu trebuie de confundat impostura cu bunul-simț, nici nu e cazul de aruncat toată vina pentru  foarte prostul tău management pe un om, care este linșat zi și noapte de killerii tăi, dar tot rămîne viu în continuare.

Indiferent cum îi spune acestuia.

În Republica Moldova, ca și-n România, nu există presă independentă politic, nici economic, nici de alt ordin.

Toate televiziunile, portalurile, radiourile și ziarele sunt sub vremi. Adică sub niște partide sau oligarhi.

În Republica Moldova doi dintre mogulii de presă  sunt fugari, condamnați penal, la Frankfurt.

Și avînd un trust media, întreținut pînă mai ieri pe miliardele sustrase de Filat, Platon și acoliții lor din Banca Poporului, vor ca de azi  să-l mențină cu orice preț pe donațiile noastre.

Ale celor, care credem că nu doar pe pachetele de țigări trebuie să fie scris: „Tutunul ucide”, ci și pe ecranele televizoarelor noastre, atunci cînd din întîmplare dăm peste un post care nu ne vrea numai banii, ci insistă să-i dăm și sufletele noastre în dar.

Precum vrea satan.

Nu, nu este adevărat, dle Armand Goșu,  că Republica Moldova a depășit Belarusul la capitolul: democrație.

Nu are cum.

Dacă era așa păi atunci demult unii așa-ziși lideri de presă îi țineau de urît lui Filat.

La Lipcani.

Sau li se închideau în mod abuziv afacerile. Profitabile și din granturile pentru democrație acordate de SUA, România, UE etc.

Iată de ce suntem convinși că lacrimile unor presari sunt de hîrtie,  iar ei pur și simplu confundă, în mod intenționat, o datorie pentru chirie de 2 milioane de lei cu  lipsa democrației și atentatele nesfîrșite ale Puterii asupra lor.

Ceea ce sună ca rîsul la mormînt, vorba lui Mihai Eminescu.

Nu-i clar?

Imagini pentru presa ce ucide

Anunțuri