La viețile lui Snegur, Lucinski ori Voronin nu a atentat nimeni vreodată.

Fiindcă aceștia, ca și prim-miniștrii Sangheli, Ciubuc și Sturza, nu prea creau probleme Kremlinului.

Erau loiali țarului rus, conlucrau cum nu se putea  mai bine, deoarece știau că nu e de glumit cu Ursul înfulecător de popoare.

Rapturile relativ recente de teritorii ale Gruziei, Moldovei, Armeniei și Ucrainei sunt mai mult decît elocvente în acest sens.

Însă extinderea NATO pînă la pragul Federației Ruse a pus pe jar fundul țarului Putin și acesta a început să înspăimînte lumea întreagă cu forțele lui.

Numai atacurile din Siria cît fac.

Numai zmulgerea Crimeii din teritoriul Ucrainei și proclamarea de republici separatiste la Donbas și Donețk cît spun.

Odată cu alegerea lui Igor Dodon, pe post de președinte-serv al lui Putin în fosta gubernie rusească dintre Nistru și Prut, Rusia părea a fi foarte mulțumită pentru un timp.

Doar că alegerea respectivă  s-a dovedit a fi un sfîrîiac în mîinile lui Putinache.

Președinte deține  în Republica Moldova, dar acesta pîrghii reale nu prea are.

E doar un simbol, o butaforie, un clown.

Tot ce naște acesta noaptea, dimineața este aruncat pe făraș la gunoi de Guvern și Parlament, structuri ce fac parte din Alianța proeuropeană care nu face sluj în fața Rusiei cotropitoare.

De 3 luni rabdă Rusia asemenea replici dure date de Filip și Candu lui Dodon.

Dar răbdarea Rusiei nu poate fi niciodată  fără de margini.

Ca dovadă și planul-tentativă de asasinare a Coordonatorului Alianței, președintele Partidului Democrat, Vlad Plahotniuc, plan ce urma să fie realizat în perioada 7-10 aprilie 2017.

Adică azi, 10 aprilie, cel tîrziu.

De ce conducerea „Preasfintei Rusii” a hotărît să facă Paștele moldovenilor plin de sînge?

De ce FSB-ul, care a dăruit Kremlinului un ditamai țar, a hotărît să-l răstignească pe Plahotniuc la intrarea omenirii creștine în Săptămîna Patimilor?

Din prea multă credință ortodoxă a făcut-o?

Din pură întîmplare?

Dintr-o eroare de calendar?

În loc de răspunsuri–o interminabilă tăcere în jur.

Cert este că atentatul a avut doi comanditari: unul din Chișinău și altul din Moscova.

Cel din Moscova e criminalul fugar Grigorii Caramalac, prietenul și vecinul politicianului fugar ReNATO Usatîi.

Despre cel din Chișinău știm doar că are un nume sonor, iar ministrul de interne Alexandru Jizdan ne promite că-l vom cunoaște în scurt timp.

O fi, oare, deținutul de la Lipcani?

O fi ex-deputatul Platon, lansat în politică, promovat și protejat de Serafim Urechean ot AMN, apoi ot PLDM?

În loc de răspunsuri–o interminabilă tăcere în jur.

Cel mai important lucru din tot acest dezmăț criminalo-politic este că planul Rusiei a fost dejucat de către structurile de forță din Ucraina și Republica Moldova, două state proeuropene, care cunosc nu din auzite cît de nesățioase sunt poftele Ursului de la răsărit.

Care săpînd cu ghearele proprii groapa lui Plahotniuc a căzut singur în ea.

Și mormăie ceva nedeslușit.

Anunțuri