În timpul războiului moldo-rus din 1991-1992, Rogozin era responsabil de organizarea detașamentelor de cazaci din Rusia și Ucraina, pentru a-i trimite pe aceștia cu trenul la Tiraspol și-n împrejurime.

Armata a XIV-a și KGB-ul transnistrean nu erau destule, mai trebuia și o armată  formată din cazaci, ca să zmulgă din teritoriul, și așa răshăcuit al Basarabiei, încă o halcă de pămînt.

Cazaci au năvălit foarte mulți, printre dînșii aterizînd însuși Rogozin, necunoscutul de atunci, vedeta de azi.

A ucis numeroși basarabeni, el personal lăudîndu-se cu acest „act de eroism” peste tot.

În pozele păstrate-n albumul familiei Rogozin apare în costum de militar și cu arma de luptă în mîini.

Surîzînd!

După fiecare om împușcat Rogozin era fotografiat surîzînd!

Orice crimă comisă îl entuziasma la răpiri de noi și noi vieți omenești!

În cartea sa „Vrag naroda”(„Dușmanul poporului”), citim: „Pentru prima dată am ajuns în zona de conflict la sfîrşitul lunii mai a anului 1992. (…) M-am întors la Moscova, pentru a aduna voluntari dornici să participe la acţiunile militare din Transnistria. Pe 23 iunie, m-am întors în stînga Nistrului şi deja mă aflam în cadrul detaşamentului de voluntari din Rusia şi Ucraina, pe traseul Dubăsari-Rîbniţa. Detaşamentele înarmate de fascişti români şi moldoveni au invadat Transnistria în 1992. Acestei cohorte i-au ripostat detaşamentele armatei transnistrene: cazaci, garda militară şi voluntarii. Soarta conflictului a fost decisă de ostaşii Armatei a 14-a. Mulţi dintre aceştia au luptat cu arma în mîini în armata transnistreană. Trădaţi de comandanţii lor, dar devotaţi Rusiei, soldaţii au trecut de partea poporului transnistrean, ridicîndu-se în apărarea acestuia. Acest război(nu conflict militar-n.n.) a fortificat poziţiile republicii moldoveneşti nistrene şi a poporului său glorios, căruia pînă în prezent comunitatea internaţionala îi respinge dreptul la autodeterminare şi propria statalitate. Mă bucur din toată inima pentru eroismul Armatei a 14-a a generalului Aleksandr Lebed, sub conducerea căruia militarii ruşi au intrat în război de partea forţelor transnistrene şi au ucis sute de voluntari moldoveni pe platoul de la Chițcani şi în pădurea de la Hîrbova.Transnistria trebuie să revină fără întârziere în componenţa Federaţiei Ruse, conform voinţei poporului, exprimate în cadrul referendumurilor care au avut loc în această regiune.  ”

De la alegerea lui Dodon în funcția de președinte, Dmitri Rogozin, fostul ambasador al Rusiei la NATO, actualul reprezentant special al Rusiei pentru Transnistria, a hotărît că e timpul să ne omoare din nou.

Repetat!

Iar pentru asta dînsul și-a zis  că trebuie să dea busna la Chișinău, Tighina și Tiraspol oricînd poftește.

Te rog, Frate Rogozin, i-a spus președintele la recentul lor guleai de la Teheran, să nu ne dezocupi niciodată.

Fie ca Tegheranul să ne fie nouă chezaș!!! Hai noroc!

 

Era deja trecut de miezul nopții.

Rogozin a ridicat ulciorul plin vîrf cu votcă și a cotcodăcit: Frate cneaz Igor Dodonski, așa și va fi! Jos fasciștii români! Hai davai!

După care a pus mîna pe telefonul mobil și a dat ordin cuiva să adune din nou armata de cazaci, ca în 1991, și pe tancuri, cu un episcop în frunte, să tragă de astă dată hotarul Rusiei nu la Tighina, ci după Aeroportul Internațional Chișinău.

În Cartierul Galata, din Sectorul Botanica.

Al Chișinăului!

-Vsem vam privet, moldavane-țîgane, vot tak!*

 

*(Tuturor moldovenilor-țigani salutare, iac-așa!).

Anunțuri