Vin alegerile parlamentare din 2018, iar pregătirile pentru acestea au demarat deja la Chișinău și-n republică.

Referendumul din capitală pentru demiterea sau nedemiterea primarului în arest Chirtoacă e și el un test politic pentru 2018.

PSRM și PL-ul își vor verifica astfel potențialul electoral.

Primarul de Orhei Ilan Mironovici Șor nu și-a făcut bagajele pentru penticenciar, dar și-a creat un al doilea partid.

Cel mai nou se numește: Uniunea „Noul Orhei”.

Cоюз „Новый Орхей!”

De la el s-ar putea molipsi și alți politicieni locali, care ar fonda și ei pînă la Anul Nou partide cu titulatura: Uniunea „Noul Bălți”, Uniunea „Noul Cahul”, Uniunea „Noul Căușeni” și tot așa.

Numai Uniuni de la Naslavcea pînă la Giugiulești!

Fiind lideri locali, mai avînd și majoritate în Consiliile raionale și orășenești, aceștia ar putea deveni primii baroni locali oficiali din Moldova.

Reprezentînd raioanele sau orașele lor și în Parlamentul de la Chișinău, fiind aleși pe circumscripții electorale uninominale.

Dintre partidele parlamentare se vede cu ochiul liber că numai PD-ul a luat în serios anul politic 2018, declanșînd de pe acum un program social amplu, multidimensional, cu vizibilitate majoră printre alegători.

Se pare că sloganul democraților pentru alegerile viitoare va fi: „PD–un partid al poporului!”

Adică al celor mulți și neajutorați cu adevărat în plan social.

Adică al celor uitați de mai-marii statului de la Snegur, Lucinski, Voronin, Timofti și pînă la Dodon.

Adică al celor care vor să trăiască și nu să putrezească de vii în sărăcie, boli și umilințe de tot felul.

Sunt bunicii și părinții noștri, în fond.

Sunt și ei Moldova, nu?

Sau în primul rînd ei sunt Moldova de azi.

E, totuși, prea devreme să aplaudați inițiativele lor.

Fiți cu ochii pe democrați, bifați realizările și eșecurile lor, dar și ale altora, dacă acestea, bineînțeles, există și în toamna lui 2018 alegeți numai oameni cu realizări și în cunoștință de cauză.

Nu votați stejari verzi, fără rod, căsăpiți de fulgerul lăcomiei și al orgoliului nestăvilit al Șefului, stejar din care n-a mai rămas decît un vreasc.

Bun de tăiat și aruncat în focul unui penitenciar ce-l găzduiește pe-acel de l-a sădit doar pentru el.

Mințind că l-a sădit pentru cei mulți!

Pentru-o Moldovă fără sărăcie!

În veci!