Vă rog, nu mai dați sărbători, dați doliu.
Sute de oameni pleacă-n orice zi.
Independența falsă nu-i ajută,
Nici limba, ce n-au cui a o vorbi.

Vă rog, nu mai dați sărbători, dați doliu.
Fug toți din țara care nu-i a lor,
Și nu se mai întorc, și le e silă
De lorzii huzurind sub tricolor.

Chiar nu vedeți că țara asta moare?
Sălașuri zăvorîte cad, pe rînd,
Și Voi, în loc s-o plîngeți, dați serbare.
Chiar nu vedeți că vremea-i de comînd?

Uitați, Vă rog, de chiote și hore!
Trăim sub ocupație, mereu.
Ni-i suveranitatea doar lozincă,
Ni-i reaua-navuțire Dumnezeu!

Uitați, Vă rog, de toaste și pocale!
Părinții mor, de vînturi îngropați
Și preoții nu le citesc prohodul
Că nu au bani, iar fiii li-s plecați!

Nu vin nici la înmormîntări de-acuma.
E drumul scump și viața lor–prea grea.
Vă rog, nu mai dați sărbători, dați doliu,
Că e-o icoană-n lacrimi mama mea,

Și-a ta, și-a lui, și-a ei, și-a tuturora!
Țara-i Măicuța noastră din spital!
Pentru că n-are bani–n-are nici șansă
Și medicii o cred un caz banal.

Încă puțin și țara se va duce
Și doar Uitarea o va coperi.
Deschideți ochii, e prelungă Noapte
Tot ce voi credeți că-i prelungă Zi!

Copii nu se mai nasc, pustiu e-n sate,
Iar fără ele viitoru-i nul.
Pe-aici, în cîțiva ani Rusia Mare
O să-și lățească neamul nesătul!

E de prisos orice fanfaronadă,
Mai bine-ați porunci, așa-nțeleg,
Drapelele înspre tăceri să cadă
Și-un recviem să fie Neamu-ntreg!

Degeaba puneți flori la monumente
Pentru acei de-au adormit plîngînd!
Ei au văzut ce astăzi se întîmplă,
Cînd noi eram orbiți de-al slavei gînd.

Nu-i timp de cîntece și de guleaiuri,
Lăsați urările, că-s fără rost,
Cînd țara noastră grabnic se scufundă
Și mîine se va ști doar că a fost.

Creditele pe veci ne pun capacul
Și fiindcă nimeni nu le va plăti
Acest pămînt, rodind numai morminte,
Al Soroșilor mondiali va fi.

Și-aicea ei, cu rușii se vor bate
Și-n bombe nucleare s-or juca.
Un poligon al fricii planetare
Va fi atuncea toată țara mea!

Mîine va fi tîrziu în românime.
Vă rog, nu mai dansați. Faceți ceva,
Că n-o să aibă cine să voteze
Pentru un searbăd vis de tinichea.

Știu că-mi veți spune:” Noi n-avem vreo vină,
Că alții pîn-la noi au tot prădat
Acest popor blajin cum nu e altul,
Care îngăduie orice scuipat”,

Și răstignit fiind, Vă pupă mîna
Pentru c-așa l-a învățat Christos
Și pentru Voi, să nu muriți, se roagă,
Ca Voi să-i spuneți: „Pătură de jos!”.

Vă rog, nu mai dați sărbători, dați doliu.
Pruncii prin urne de gunoi se sting.
Lauda sună-a bocet la ecrane.
Tăceți, Vă rog! Nu mai urcați în ring!

Cu moartea duelînd, n-aveți scăpare,
Dar o să-nvingeți, ca de-atîtea ori
Și numai noi muri-vom, strigînd tare:
” Dați moratoriu pentru sărbători!”.

Ne-am săturat să tot loviți întruna
În trupul nostru–sac de box, jenant,
De-aceea nu dați sărbători, dați doliu
Acestei țări ce pleacă în neant!

Încă puțin și lampa se va sparge
Și-o să rămîneți numai voi sub Cer,
Guvernatori ai ultimelor clipe,
La poarta cărora atît mai sper:

„Să nu apun prin țări fără credință
Și-n ziua, cînd sufletu-mi va tăcea,
Să fie măcar cine să mă-ngroape
Și-un pumn de-azur pe ochii plînși să-mi dea!”.

23, 25, 28 și 29 august 2018

Fotografia postată de Traian Vasilcău.
Fotografia postată de Traian Vasilcău.