Poate că sunt și țări fără durere,
Unde-ar fi veșnicia să-ți îngîni,
Dar fiindcă nu rîvnesc nici o avere
Rămîn să mor aici, printre români.

Am frați, care m-așteaptă-n orice vară
Pe țărmuri de ocean, în munți–stăpîni,
Dar fiindcă nu vreau lutul să mă doară
Rămîn să mor aici, printre români.

Fac parte dintr-un neam ce se urăște
Și-i binevoitor cu cei păgîni,
Dar fiindcă Dumnezeu așa voiește
Rămîn să mor aici, printre români.

Poate că-s doar un om de modă veche,
Visînd un Ideal ce nu-l amîni,
Dar fiindcă graiul meu n-are pereche
Rămîn să mor aici, printre români.

Am clipe, cînd stau, supărat pe toate,
De lacrimi scris, în fața unei pîini,
Dar fiindcă vine ziuă după noapte
Rămîn să mor aici, printre români.

Ultimul chiar de-aș fi, nu plec de-acasă,
Înconjurat de lupi, mușcat de cîini,
Dar fiindcă nu știu moarte mai frumoasă
Rămîn să mor aici, printre români.

Și vulturii cînd mi-or săpa mormîntul
Lîngă mioarele apusei stîni,
Să zică-atît:” Fiindcă-a iubit Cuvîntul
El a rămas, murind, printre români”.

10 martie 2018,
Chișinău

Este posibil ca imaginea să conţină: oameni în picioare şi în aer liber