Catastif de scriitor

Traian VASILCĂU

Pseudonim: Traianus, eventual Trajanus, în Antologia sonetului românesc de Radu Cârneci.

1968 La 31 octombrie, în urma unui accident de mașină, care l-a ţintuit la pat, în spitalul din orăşelul Edineţ, la numai 45 de ani se stinge din viaţă tatăl poetului, Nicolae Vasile Vasilcău (Vasilcov), născut la 9 mai 1923 în satul Viişoara, judeţul Bălţi. E înmormîntat în satul natal. La data de 3 decembrie era ziua de naștere a soției lui, zi devenită de înmormîntare, nu de sărbătoare. O zi de lacrimi, plînse de mama viitorului poet, pe care el le sorbea dinlăuntrul ei.

Despre cel plecat devreme dintre oameni trebuie să mai scriem că în toamna anului 1941, fiind la munci de apărare, cade în prizonieratul nemţilor şi pînă în martie 1942 e deţinut în diferite lagăre de concentrare. Executînd lucrări agricole în cătunul Petrovka, raionul Homeansk, regiunea Kirovograd, evadează, traversînd rîul Bug, dar e arestat de Forţele Armate Române şi încarcerat în alt lagăr de concentrare din Tiraspol, de unde peste cîteva zile este eliberat.

 

Revine în satul natal, apoi activează peste Prut, în calitate de oficiant statistic, şef al serviciului militar şi secretar în Primăria comunei Adăşeni, raionul Săveni, judeţul Dorohoi (azi Botoşani), pînă la revenirea Puterii Sovietice în Basarabia. La 13 iunie 1944 în satul Adăşeni, la Primăria unde lucra Nicolae Vasilcău, vine locotenentul superior al Armatei Roşii din Serviciile de Contraspionaj, adjunctul comendantului militar al raionului Săveni, tovarășul Pereslavţev, cu 11 soldaţi, şi-i propune să-l urmeze, pe post de traducător şi călăuză, în căutarea dezertorilor, după care se vor reîntoarce. Ajungînd pînă la podul de la rîul Prut, el am rămas pe teritoriul României, iar locotenentul rus a traversat podul de peste Prut spre teritoriul ocupat de sovietici, unde a şuşotit ceva cu grănicerii, care verificau actele celorlalţi. După aceasta locotenentul rus i-a făcut semn cu mîna să-l urmeze şi el s-a pornit spre Basarabia reocupată de ruşi. Nicolae Vasilcău ajunge la Punctul de Control şi Permise (KPP) al satului Bădragii Vechi, raionul Edineţ şi e pe loc arestat de colaboratorii secţiei a 5-a a Detaşamentului 19 de grăniceri pentru încălcarea graniţei de Stat. La 16 iunie 1944, Nicolae Vasilcău, un ofiţer şi-un traducător obțin învoire să plece în România, la Primăria Adăşeni, de unde celui arestat i-a fost propus de anchetator să aducă 30 kg de hîrtie curată, patefonul, bicicleta, covoarele şi alte obiecte personale. A fost somat să nu spună nimănui despre acest fapt, în caz contrar nu va pleca acasă, ci în temniţă, ceea ce s-a şi întîmplat. În aceeaşi zi cei trei s-au reîntors la Comenduirea militară din Edineţ. Lucrurile aduse au fost confiscate. „Am încălcat graniţa nou-stabilită din vina locotenentului sovietic”, a declarat Nicolae Vasilcău anchetatorului Mitrofanov. Scena de “trădare” descrisă anterior s-a produs în ziua în care a şi fost arestat de Secţia SMERŞ (SMERTI ŞPIONOV-MOARTE SPIONILOR) din Districtul moldovenesc de grăniceri, condus de locotenent-colonelul Panarin, cu acordul procurorului raionului Edineţ Ivanov, din 21 iunie 1944, întemniţat în puşcăria NKVD-ului nr. 1 din Chişinău, anchetat de ofiţerii Secţiei SMERŞ a NKVD-ului Districtului moldovenesc de grăniceri: Katrevici, Lazarenko, însuşi şeful Secţiei SMERŞ, locotenent-colonelul de securitate Kojanov, însuşi procurorul militar al trupelor NKVD, maiorul de justiţie Kovalevski, maiorul de securitate Toker, locotenentul de securitate Nadiojkin, Mitrofanov (cel care l-a ameninţat cu împuşcarea, cu spînzurarea şi cu interzicerea oricăror întrevederi cu mama sa, dacă nu va depune mărturia impusă), Grebenkin, Onişcenko şi Pankov, acuzat de Adunarea Supremă (Osoboie Soveșceanie) a NKVD-ului din URSS pentru trădare de patrie, condamnat în baza Codului Penal al RSS Ucrainene la data de 13 ianuarie 1945, în lipsa oricăror probe, şi trimis pentru o perioadă de 5 ani în lagărul de muncă şi corecţie al MVD-ului sovietic în numele lui Pokrîşkin din orăşelul Usti-Nera, Direcţia Industrială de Minerit Aurifer Indighirsk, Dalstroi. Adică GULAG. Cu tot cu aflarea în pușcăria nr. 1 a MVD-ului din Chișinău—mai mult de 5 ani și 6 luni. (Usti-Nera este Centrul administrativ al Districtului Oimeakon din Iakutia, iar în Oimeakon este înregistrată cea mai joasă temperatură de pe pămînt:-67, 7 grade).

 

(Datele exacte sunt extrase din dosarul nr. 02612 al NKVD-ului/Secţia SMERŞ-Moldova, maior MGB Sahno, din Extrasul Protocolului nr. 4 al Adunării Supreme a NKVD-ului sovietic din 13 ianuarie 1945, din Încheierea după dosarul de urmărire, arhivat cu nr. 0412784 din 3 aprilie 1950, din Hotărîrea Procurorului RSS Moldoveneşti din 3 martie 1993, cu privire la reabilitarea lui Nicolae Vasile Vasilcău, în baza Legii Republicii Moldova din 16 ianuarie 1992, cu privire la victimele regimului stalinist-comunist, din Dosarul voluminos al tatălui poetului, condamnat fără nici o probă, repetăm, pentru 5 ani de detenţie, cu consecinţe tragice pentru restul vieţii sale, a familiei sale dintîi şi a celei ulterioare. Sărmanul meu tată, un „mare spion român”, condamnat de sovietici).

 

În urma condamnării lui Vasilcău, în România se transferă cu traiul din Basarabia soţia sa, Eugenia Vasile Ailenei cu fiica lor Maricica… Toate intervenţiile lui de după eliberare, referitor la posibilitatea întregirii familiei, au rămas fără nici un răspuns. Deseori lua acordeonul german „Hohner” şi o geantă cu muzicuţe de gură, pleca cît mai aproape de sîrma ghimpată, de unde cînta tare, cît îl ţineau puterile, în speranţa că strigătul inimii lui va fi auzit de fiica şi prima lui dragoste de peste dealul împădurit al comunei Mitoc. Menţionăm faptul că tatăl acestuia, Vasile Ion Vasilcău, născut în anul 1900, pleacă în anul 1940 la muncă în orașul Reazani (Rusia) şi i se pierde urma de atunci…

 

Primii copii comuni pe care-i naşte noua lui soţie, Varvara Chilaru, sunt Marin şi Maricica (numiţi astfel ca să-şi amintească de prima fată rămasă peste Prut, Maricica). Din prima căsătorie a Varvarei Chilaru mai era fiica Raisa, căsătorită ulterior în Kazahstan. Următoarea fiică a celor doi părinți este Galina, cea care i-a înălţat tatălui un monument funerar la cimitirul din satul Viișoara şi a fost pe urmele sale, în comuna Adăşeni din judeţul Botoşani, cu gînd de a o întîlni în viaţă pe fiica lui, Maricica, poate şi pe soţia lui, Eugenia.

 

Dar n-a fost să fie…

 

1969 La 2 aprilie în satul Viişoara, raionul Edineţ, se naşte Traianus (Traian Vasilcău), ultimul, cel de-al cincilea, copil al familiei. Mama Varvara, rămasă văduvă, avea 40 de ani.

Din fragedă vîrstă corespondează cu mulţi colegi de vîrstă de peste Prut, deşi mama îl atenţiona mereu că merge pe urmele lui taică-său care şi-a pierdut viaţa, crezînd şi luptînd prea mult pentru un ideal românesc. E student la facultatea de Istorie a Universităţii Pedagogice “Ion Creangă” din Chişinău, la facultatea de Profesii obștești, secția Jurnalism, a aceleiași instituții, şi, concomitent, şef al Secţiei Literatură Contemporană la Muzeul Naţional de literatură „Dimitrie Cantemir”, actualmente „Mihail Kogălniceanu” al Ministerului Culturii din Moldova.

Din cauza frecventelor persecuţii şi intimidări din partea Comitetului Securității de Stat este forţat să abandoneze studiile universitare şi să se retragă în satul de baştină, unde îngrijeşte de mama sa, care în urma unor lovituri aplicate în cap, cu o țeavă de metal, de către directorul magazinului din sat, Ion Zborcilă, unde ea lucra paznic de noapte, ajunge în paralizie. Fiind ţintuită la pat timp de un an, în ziua de 22 martie 1992, la vîrsta de 63 de ani, din satul Heciul Vechi, raionul Sîngerei, se-avîntă spre Domnul.

Poetul se simte omul cel mai singur din lume.

Misiunea patriotică, inclusiv prin scris, a poetului a fost (și este) o continuare a destinului părinților săi, unul marcat de idealuri și suferințe, ce-l caracterizează pregnant.

1992 Cu greu este angajat, totuşi, în calitate de specialist al Direcţiei Tineret-Sport-Turism a Primăriei municipiului Chişinău. Își continuă studiile superioare.

1993 Înfiinţează Societatea Culturală „Pasărea Phoenix”. Este ales preşedinte al Consiliului. Selectează şi editează Almanahul tinerilor poeţi basarabeni La steaua… (2 volume, care includ 43 de nume noi).

1995 La sfârşitul acestui an inaugurează Festivalul-Concurs Anual de Muzică Uşoară „Maluri de Prut”, in memoriam Ion şi Doina Aldea-Teodorovici.

În pofida încercărilor Guvernului agrariano-socialist de tip comunist de a-l nimici din start, el reuşeşte să se producă anual, pe bază de sponsorizări, constituindu-se într-o acţiune culturală de amploare a românilor de pretutindeni.

1995 La 18 februarie se căsătoreşte cu Natalia Moraru, născută în satul Corcmaz, raionul Ştefan-Vodă, fostul judeţ Cetatea Albă, realizatoare și prezentatoare de emisiuni muzicale televizate (TV Moldova 1).

Consemnăm dublul debut al autorului la editura Lyceum, Chişinău-Leova: Poemele regretelor târzii („Tu pleci cînd vii şi vii cînd pleci — totuna. / Şi-mi eşti doar pîinea, ploaia, vîntul, luna”) şi Risipitorul de iubire, compartimentat în două cicluri distincte „La braţ cu visul prin oraş” şi „Poeme din grădina memoriei”.

1996 Înfiinţează Fundaţia Culturală „Maluri de Prut”.

Apare volumul Un clopot pentru Basarabia (idem). Versurile-manifest, în marea lor majoritate păstrate în sertar, datează din perioada anilor 1987-1994. Cartea conţine un succint CV, în care sunt reiterate primele izbînzi ale poetului şi aspiraţiile artistice.

1997 Apar masivele volume de versuri Spitale pentru îngeri (326 pag.) şi Zeii nu mor în cer (304 pag.), ambele editate la IFC, Chişinău.

1999 Văd lumina tiparului: Poeme de pe timpul tăcerii de aur (Chişinău, ABC). În prefaţă, distinsul poet Victor Teleucă apreciază că Traianus este eminamente „vîntul-copil înfiat de iluzia mării”. Postfaţa volumului aparţine academicianului Ion Borşevici, care menţionează că „deşi la o vîrstă tînără de tot a suferit umilinţa, poezia sa vorbeşte că suntem contemporanii unui poet îndrăgostit de Patria sa…”;

Un nou titlu reprezentativ, Potopul Cultural (Chişinău, IFC), debutează cu spusele înaripate ale lui Ioan Lupan, potrivit căruia „Traianus este cu certitudine mesagerul întristării noastre, aşa încît nu are dreptul să moară„. În postfaţă, scriitorul şi publicistul Serafim Belicov devine dezarmant de sincer, ca o sentinţă: „verbul lui Traianus împacă tradiţia cu modernismul, poetul reuşind să ne ofere în ambele orientări versuri de o veritabilă probă artistică”.

Sinceritatea ca sentinţă (idem) este salutată în postfaţă de academicianul Mihai Cimpoi, Preşedintele de atunci al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Tot în acest an micii cititori beneficiază de cartea sa de versuri Ziua poznelor frumoase (Abeceluş, Chişinău).

Înainte de Crăciun, la recomandarea confraţilor de condei Victor Teleucă, Nicolae Dabija şi Gheorghe Vodă, devine membru titular al Uniunii Scriitorilor din Moldova (carnet nr. 300).

2000 Tălmăceşte lirica poeţilor ruşi Anna Ahmatova şi Ivan Bunin. Versiunea românească, efectuată la Viişoara, în urmă cu un deceniu îi aparţine. Poetul se confesează singurătăţii: „a fost o încercare, rămînînd o revelaţie copleşitoare peste ani. Natura, cu toate splendorile ei, se regăseşte plenar în lirica buninistă, iar dragostea rănită îşi află spital în poezia Annei Ahmatova, spre vindecare” (11 noiembrie 1999).

Semnează volumul de versuri Prăbuşit în flori (cu un portret de Ana Rapcea şi copertă de Ion Struţ). În prefaţa, datată cu 19 octombrie 1999, poetul Gheorghe Vodă îl defineşte totalizator pe Traianus drept: „Poetul-creator”, „Surpriză lirică fenomenală”, „Nume de onoare în rîndul scriitorilor noştri”, „Personalitate ce contribuie la Patrimoniul naţional al literei româneşti”. Victor Teleucă, tot aici, este convins de faptul că avem „un poet format deja, ce se bazează pe metaforă, sentiment şi apoi pe raţiune, ceea ce denotă că poezia sa se scrie de la sine”. Postfaţatorul Nicolae Dabija, redactorul şef al săptămînalului naţional „Literatura şi Arta”, apreciază îndeosebi „poetica recuperatoare a unui timp plecat ireversibil cu toate posibilităţile lui ratate, nişte mitologii-experiment care vin să justifice un cotidian lipsit de nerv, poemele trădează un comportament revoluţionar care străluminează metafora, o densitate lirică şi „iluminări de sens” în cărţile acestui Poet Adevărat” (27 septembrie 1999).

„Colindă pentru niciodata mea” (Augusta, Timişoara) reprezintă premiera editorială a poetului în dreapta Prutului. Antologia volumului fiind efectuată de criticul literar Tudor Palladi, tomul, cu un tabel cronologic de Ioan Marcu, conţine 278 de titluri de poezie, fiind „încoronat” finalmente de aserţiunile critice ale poetului Arcadie Suceveanu, vicepreşedinte (pe atunci!) al Uniunii Scriitorilor din Moldova, care recunoaşte că „Traianus devine un nume tot mai cunoscut şi apreciat în contextul poeziei acestui ultim deceniu al sec. XX”. Marca de nobleţe a liricii sale, potrivit aceluiaşi exeget, este „vădita radicalizare a expresiei, prin viziunea şi consonanţa ei eminamente contemporane”.

2001 Semnalăm o nouă predilecţie pentru poezia dedicată copiilor: „Cerul scris cu stele” (Pasărea Phoenix, Chişinău). 469 pagini formează volumul „Moartea în premieră”, (idem), dedicate amintirii albumului cu poze ale părinţilor săi şi manuscrisului de poezii furate (circa 65 la număr) şi arse în Grădina Publică „Ştefan cel Mare” din Chişinău de către un grup de pretinşi amici ai autorului la 16 mai 1990. Cartea se constituie din două cicluri: „Regele Învins” (Poeme) şi „Literă din Dumnezeu”(Catrene). Traianus devine tot mai mediatizat de critica literară de la noi. Prefaţatorii „Morţii în Premiera” nu-şi dau rîndul să menţioneze cele mai distincte elemente ale poetului-fenomen. Astfel, Tudor Palladi în micro-studiul „Ondina sau Metafora învingerii de sine a regelui” declară că „incontestabil este vorba de cel mai notoriu nume din cadrul generaţiei nouăzeciste, graţie vulcanicului său temperament liric”. Arcadie Suceveanu sintetizează principalele componente ale unei lirici inconfundabile: „trăirea poetică, care la el ia înfăţişarea unui flux trepidant şi reverberator…” În continuare, academicienii Mihai Cimpoi şi Grigore Vieru concluzionează: „Traianus este de fapt un singur poem constituit dintr-un continuum rapsodic cu variaţiuni” şi respectiv: „Traianus, inspirat de har culant, iscă frumuseţi noi”. Completînd inspirat spusele anterioare, poetul Anatol Ciocanu, viitor Laureat al Premiului Național, emite o aserţiune sentenţioasă: „pentru cele aproape 500 pagini de poeme zguduitoare, dureroase, copleşitoare prin forţa lor poetică şi prin conţinutul social, uman, poetic, politic, ideologic Traianus ar putea cu siguranţă intra în posesia unui PREMIU NAŢIONAL DE EXCELENŢĂ”, obținut de poet mult mai tîrziu, în 2016. În fine, publicistul Grigore Grigorescu punctează traseul dramatic pe care îl parcurge cu asiduitate „poetul (ce) traversează victorios pustiurile singurătăţilor, oficiind litanii pentru ninsorile cereşti şi adunînd roadele ei în memorabile versuri „.

Acum poetul este catalogat unanim: „fenomenul tinerei Generaţii Literare, un poet autentic”, „un autor senzaţional al volumelor de lirică veritabilă, şlefuite cu îndemânare de giuvaiergiu”, „o descoperire inopinată”.

Este un an deosebit de prolific pentru destinul scriptic al autorului. Consecutiv, apar volumele antologice „Literă din Dumnezeu” (Scrisul Românesc, Craiova), prefaţat temeinic de scrupulosul critic literar Tudor Palladi („Litera din Dumnezeu” reprezintă un poet veritabil, încoronat de laurii durerii şi ai exprimării de sine, dinspre insolitul metaforei (telurice şi cosmice, metafizice şi onirice), care pentru el este în adevăr o nimfă ce poate fi cucerită în lege numai şi numai de un rege pe potrivă, de un dăruit cu puterea zeiască a învingerii…”) şi, odată intrat în circuitul literaturii române, este postfaţat elogios de reputatul prof. univ. dr. Ovidiu Ghidirmic: „Traianus scrie o poezie metafizică, ancorată în realitatea care pendulează între transcendent şi imanent, între „universalii” şi „realii”. Poetul face Filosofia Neantului şi se înscrie în direcţia existenţialismului modern […], deşi izvorăşte din fondul adînc al sensibilităţii româneşti…” şi „Regele învins” (ed. Eminescu, Bucureşti) . Un succint CV întregeşte datele biografice ale prodigioasei activităţi literare a scriitorului. Între altele, aici se menţionează că „actualul volum urmăreşte să-l facă cunoscut pe poetul Traianus în întreaga Românie”. Acelaşi neobosit cercetător, Tudor Palladi, semnează prefaţa menţionatului volum, apărut în colecţia „Orizonturi Lirice”, succesoarea prestigioasei serii „Poeţi români contemporani”, în care au apărut şi basarabenii Nicolae Dabija, Leonida Lari, Arcadie Suceveanu, Ion Hadârcă, Leo Butnaru şi Ion Vatamanu (postum). Referinţele cuprind estimările critice aparţinînd domnilor Ovidiu Ghidirmic („în lirica lui Traianus se resimte influenţa modelului eminescian, ca raportare la Absolut”), Victor Teleucă („Iată-ne cu încă un poet venind de la sine, fără să fi întrebat pe cineva dacă este şi pentru el loc la masa de cinste a scrisului românesc de la noi”), Serafim Belicov („în cărţile lui se găsesc înmănuncheate poeme şlefuite cu îndemînare orfică şi subjugate unor metafore de-a dreptul cutremurătoare”), Ion Borşevici (” Pasărea Phoenix simbolizează pregnant conţinutul poemelor lui Traianus, unde Viaţa este biruitoarea Morţii „), Mihai Cimpoi („purtînd un nume de împărat roman, Traianus îşi propune să fie un poet al vechimii zeieşti, invocînd mitica vreme de aur ca pe un vis albastru”), Grigore Vieru („este minunat să cazi prăbuşit în flori, înseamnă că eşti tînăr, înseamnă că florile lui Traianus nu se învechesc”), Arcadie Suceveanu („Traianus este dispus în continuare să acorde credit acelei poezii pe care Tudor Arghezi o numea poezia poezie„), Grigore Grigorescu („flamura incandescentă a sincerităţii în opera poetului atestă o personalitate viguroasă”), Gheorghe Vodă („Traianus este un poet format, practicînd o poezie cu caracter, modernă prin scriere, veche prin vocaţie”), Nicolae Dabija („Traianus este unul dintre cei mai talentaţi poeţi români de astăzi”), Dragoş Vicol („purtînd povara poeziei orfice, sortit să descătuşeze neantul şi tăria cerului, Traianus este cel mai mare poet român al începutului de mileniu, glasul său marcînd profetic calea harului, adevărul şi viaţa”).

2002 „Nafura Deşertăciunii” (ABC, Chişinău) însumează o corolă reprezentativă de sonete ale autorului („Un lucru doar vreau să se ştie, / Că-n lumea-n care încă sînt / Am fost găsit de poezie / La marginea unui cuvînt”). Criticul literar Tudor Palladi relevă forţa poetului de a lăsa în scrisul său mai mult loc imaginii, deci poeziei. Definitorie şi memorabilă următoarea zicere: „sonetul traianusian este o artă a formei şi o formă a artei sui-generis, un model în care cei cu vocaţie, marile talente, îşi pot demonstra realmente lemnul de vis al cuvîntului sau arta de a fi singur„.

La editura Eminescu poetul Traianus „recidivează liric” prin apariţia dilogiei „Miracolul tristeţii se amînă” (colinde), prefaţate de Anatol Ciocanu.

Iar de atunci şi pînă acum,  poetul, eseistul, publicistul, omul de aleasă cultură şi ţinută artistică Traianus (Traian Vasilcău) planează continuu, cărţile lui, în număr total de 79, (depășind cu mult anii autorului), fiind tot mai aproape de zări, acolo de unde se pot citi cu sufletele neperimate „Inscripţiile” sale divine „pe Etern”.

COMPLETAREA UNUI PORTRET DE CREAȚIE ARTISTICĂ 

 Traian Vasilcău a răsărit sub cer la 2 aprilie 1969, R.S.S. Moldovenească, în satul Viişoara, raionul Edineţ, sat ce dă mîna peste Prut cu Mitocul Botoşanilor. Părinţii — Varvara şi Nicolae. Mama, Varvara Chilaru, zisă Vera (1929—1992) e originară din satul Temeleuţi, raionul Tîrgu Vertiujeni, ulterior Camenca, actualmente—Florești, iar tata, Nicolae Vasilcov (1923—1968) e de baştină din Viişoara, activînd pîna la reocuparea Basarabiei de către U.R.S.S la Primăria Adăseni din judeţul Dorohoi, azi Botoşani. Om de aleasă cultură românească, tatăl poetului posedă aptitudini muzicale de remarcat şi un pronunţat simţ al patriotismului. Fire artistică, tatăl poetului cînta la diferite instrumente muzicale, dar mai ales la acordeonul de tip german „Hohner“ şi la diverse armonici. Pentru faptul că a activat în România la 21 iunie 1944 a fost arestat, odată cu trecerea spre malul stîng al Prutului, e acuzat de „spionaj românesc“ şi „trădare de patrie“, iar la 13 ianuarie 1945 e condamnat, în lipsa oricăror probe, la 5 ani de detenţie de către Secţia „Smerş“ (Moarte spionilor!) a NKVD-ului sovietic. După ispăşirea pedepsei, în oraşul Karaganda din R.S.S. Kazahă, o întîlneşte pe Varvara Chilaru și se căsătorește cu ea la Tîrgu Vertiujeni,  întemeind astfel o nouă familie. În România îi rămîne pentru totdeauna prima soţie şi o fiică, pe care, din cauza interdicţiilor vremii, nu le-a mai văzut niciodată.

Viitoarea sa consoartă, de origine basarabeană, avea o fată, Raisa, dintr-o primă căsătorie, al cărei soţ decedase prematur. La Karaganda se naşte primul copil comun al lui Nicolae şi Varvara Vasilcău (Vasilcov): Marin. Se naște fiica lor, Maricica, în satul Temeleuți, raionul Camenca. Reîntorcîndu-se în satul de origine, e angajat prin mari dificultăţi, ca rezultat al condamnării la detenţie politică, pe post de muncitor necalificat în Direcţia de asfaltare a drumurilor din raionul Edineţ. Apare pe lume fiica Galina. Viaţa lui apune la doar 45 de ani, în urma unui accident rutier înscenat, datorită convingerilor sale profund româneşti, de care nu s-a dezis nici după eliberarea din temniţă. E înmormîntat în cimitirul din satul natal.

Soţia lui, Varvara (Vera), în acest timp era gravidă cu ultimul copil al lor, devenit ulterior poetul Traian Vasilcău, care se naşte abia peste 4 luni, cunoscîndu-şi tatăl doar din amintirile mamei şi din fotografii. E reabilitat post-mortem abia la 3 martie 1993, în baza Legii Republicii Moldova din 8 decembrie 1992 „Cu privire la reabilitarea jertfelor represiunilor regimului stalinist din perioada anilor 30–40–50 ai secolului XX“.

Studiile poetului: Şcoala-internat din or. Făleşti (clasa I), şcoala de opt clase din satul natal (cl. II—VIII), şcoala medie din satul Feteşti, Edineţ (cl. IX—X), Facultatea de Istorie şi Etnopedagogie, Facultatea de profesii sociale, secţia Jurnalism, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău.

Scrie din 1983. Viitorul poet e remarcat încă de pe băncile şcolii de Ion Vatamanu la cenaclul radiofonic „Duminica cuvintelor“, drept „o certitudine poetică de viitor“, e susţinut ulterior de Leonida Lari, Anatol Ciocanu, Nicolae Mătcaş şi Nicolae Dabija.

E nevoit să se înroleze în Armata Sovietică, activînd atît în Şcoala de sergenţi din Voronej, cît şi pe insula Sahalin, în Trupele de Rachete cu Destinație Strategică.

Participant permanent, încă din timpul studenţiei, la mitingurile şi demonstraţiile de masă întru repunerea în drepturi a Limbii Române, a Alfabetului şi a Simbolurilor istorice, e nelipsit din Mişcarea de Eliberare Naţională, fapt pentru care e urmărit, interogat, admonestat şi persecutat de structurile securităţii de atunci, cu scopul renunţării la luptă. E „sfătuit“ să nu mai scrie poeme militante şi să nu mai recite în public creaţiile sale înflăcărate şi pline de curaj. I se înscenează diferite mascarade, i se propune deschis să colaboreze cu KGB-ul sovietic şi să-i denunţe pe toti cei implicaţi în lupta de dezrobire din imperiul totalitar, în schimbul oferirii de multe avantaje pe viaţă. Refuză cu stoicism și neostoită demnitate. Poezia „Ruga tatălui la curtea totală“ (Colind Prutului, I) e tradusă în ruseşte de KGB-ul din U.R.S.S./R.S. S. Moldovenească, în baza căreia e acuzat de atentat la statalitatea şi Constituţia U.R.S.S.  În acele condiţii nefaste de prigoană se formează pregnant caracterul poetului şi luptătorului nostru, care prin tot ce a realizat ulterior a demonstrat cu prisosinţă că el va trebui să continuie destinul frînt al tatălui său la numai 45 de ani.

În perioada de studii fondează şi conduce Cenaclurile literar-muzicale şi social-politice „SOL“ (Leonard Tuchilatu), „Flacăra Basarabiei“ şi „Clopotarii“, prin intermediul cărora participă intens la deşteptarea satelor basarabene. Preşedinte de onoare al Cenaclului „SOL“ e poeta Leonida Lari. Se implică, împreună cu membrii Cenaclului „Clopotarii“, în campania electorală întru susţinerea lui Nicolae Costin, preşedintele Sfatului Frontului Popular din Moldova, viitor deputat şi primar general al Chişinăului, susţinere oferită pentru primul parlament democratic. E unul din vîrfurile de lance ale istoricului Cenaclu „Alexe Mateevici“, care a avut un rol substanţial la descătuşarea ulterioară a Basarabiei.

În aceeași perioadă, mama Varvara e snopită în bătăi și lovită în cap cu un obiect de metal de către Ion Zborcilă, şeful magazinului din Viişoara, Edineţ, unde ea lucra pe post de paznic de noapte. Pe nedrept a fost acuzată de scierea unei plîngeri pe numele acestuia la raion. Ulterior s-a constatat că cel care o scrisese a fost, de fapt, Feodosie Bacean din Viișoara. 

În urma acestui incident e spitalizată, își revine pentru puțin timp, nu se răzbună și, grav paralizată ulterior, e ţintuită la pat, iar la vîrsta de 63 ani, în satul Heciul Vechi, raionul Sîngerei, în casa fiicei Maricica, se stinge din viaţă mama poetului. E înmormîntată în cimitirul local.

Autorul fondează trupa folk-rock „Grupul fără nume“ şi efectuiază turnee în Moldova şi România. În repertoriul formaţiei majoritatea pieselor sunt scrise pe versurile sale, unele melodii îi aparţin în totalitate, evoluează şi în calitate de solist vocal al grupului. Participă la diverse concursuri naţionale şi internaţionale, devine laureat al acestora.

Debutează cu două volume de versuri în 1995. Urmează, într-un ritm trepidant, alte 69 de volume, apărute la Chişinău, Leova, Orhei, Timişoara, Craiova, Bucureşti, Ottawa, Iaşi, Alba Iulia şi Arad. Poetul e catalogat drept „un fenomen al tinerei generaţii literare“, un „poet adevărat“, un „autor al volumelor de lirică veritabilă, şlefuite cu îndemînare de giuvaiergiu“, „o descoperire neaşteptată“.

Dumnezeu-Părinții-Neamul reprezintă Treimea poetică și existențială a sa.

Poet creștin ortodox, profund axat pe tema Credinței noastre strămoșești, prin promovarea valorilor creștine și ale  renașterii spirituale a neamului, eseist, prozator, romancier, istoric al Culturii, enciclopedist, publicist, pamfletar, formator de opinie, traducător, libretist, autor a peste 500 de texte de cîntece de muzică uşoară, folk-rock, populară şi academică, interpretate de Ion Suruceanu, Nelly Ciobanu, Mirabela Dauer (România), Gheorghe Lupan (România), Angela Marta (România), Silvia Grigore, Ioan Lupan (Anglia), Gheorghe Feghiu, Mihaela Chisnencu (România), Natalia Barbu (România), Ana Barbu, Irina Barbu (SUA), Licu Goncear (Spania), Gicu Cimbir, Anastasia Jantîc, Natalia Gordienco, Cristina Croitoru, Boris Covali (SUA), Valeriu Mocanu, Gheorghe Afroni, Polina Stefoglu, Anastasia Levcenco, Adelina Canțer,  Irina Covali, Serj Kuzenkoff, Roxana Moldova, Natalia Moscalu, Victoria Lungu, Natalia Matcovski, Olivier Prado jr, Liliana Prado Cazac, Sergiu Mîță (DoReDos), Ricu Vodă, Irina Tarasiuc, grupurile „AGNI“, „Hazard“, „FULGER” al Ministerului Afacerilor Interne, Larisa Busuioc, Ştefan Roşcovan, Elena Javelea, Doina Sulac, Angela Roșcovan, Georgeta Daraban, Indiana, Tatiana Danighevici, Victoria Evtodienco, Aurel Chirtoacă, Nicoleta Dara, Valeria Tarasova, Mariana Şura, Cristina Scarlat, Evelina Vîrlan, Anna Gulko, Adrian Ursu, Karizma, Lina, Costi Burlacu, Aurel Chirtoacă, Anastasia Jantîc, Valeria Pașa, Victoria Odobescu (Rusia), Ecaterina Linkovski (Rusia), Karizma, Lina, Costi Burlacu și Corina Țepeș, Valeria Pașa, Felicia Dunaf, Marilena Ivanov-Voronenco, Diana Văluță, Ilie Văluță, Vitalie Caradja, Pasha Parfeni, Sergiu Lazarev, Alina Pirojoc, Stela Simona, Victor Balan, John Copter (Franța), Eryka, Aliona Triboi, Adela Orth, Walter Ghicolescu (România), Mario Caporaso (Italia), Nancy Sandu, Mihai Doloton,  Anna Gulko, Iulian Pălitu, Lilia Șolomei, Natalia Tanasiiciuc (Norvegia), Ionuț Urdeș (România), Taisia Mustea-Caraman  şi mulţi alţii.

O descoperă ca şi talent vocal pe Natalia Barbu, lansînd-o şi promovînd-o în anii 1996—1998 la diverse festivaluri naţionale de gen din Moldova şi România (“Mamaia”, “Mihaela Runceanu”, “Steaua de Mare” etc.).

Fondator la 1995 (pe vremuri de ciumă politică) şi organizator a 8 ediţii ale Festivalului-Concurs naţional de muzică uşoară „Maluri de Prut“, in memoriam Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, dintre care două împreună cu frații Petre și Adrian Teodorovici, în perioada cînd guvernarea agrariano-socialistă de tip comunist era pe cale să interzică inaugurarea acestuia, din motive politice de înţeles. Datorită curajului luptătorului nostru, Malurile se unesc, totuşi, prin Cîntec, lansînd peste 200 de interpreţi şi compozitori din Moldova, România, Ucraina etc. Menţionăm faptul că atît guvernarea de atunci, cît şi cea comunistă care a urmat-o, nu au susţinut sub nici o formă Festivalul menţionat.

Fondator şi organizator a 23 de ediţii ale Festivalului-Concurs naţional de muzică uşoară pentru copii şi tineret „Steaua Chişinăului—Steaua Moldovei“, ce lansează sute de copii şi tineri interpreţi din Moldova, inclusiv din raioanele de est ale republicii. Festivalul e cel mai longeviv eveniment al genului şi o rampă deosebită de lansare a celor mai talentaţi interpreţi în devenire din republică, unde, indiferent de naţionalitatea fiecăruia, se cîntă doar în Limba română. Ambele acţiuni culturale de amploare au lansat nume precum: Nelly Ciobanu, Natalia Barbu, Galina Gherman, Victoria Mahu (Franţa), Licu Goncear (Spania), Mihai Trăistariu (România), Minodora Muntean (România), Mariana Şura, Ion Manciu, Marcel Roşca, Romeo Zaharia (România), Adrian Hentea(România), Victoria Lungu, Catharsis, Alexandru Manciu, Victoria Odobescu, Cornelia Chise-Ştefăneţ, Boris Covali, Victor Balan, Lerika, Pasha Parfeni, Natalia Gordienco, Ivana (Tatiana Cergă), Vitalie Dani, Carolina Jitaru (Cernăuți), Dumitru Caulea (Cernăuți),  Aurel Chirtoacă, Mihaela Chisnencu, Ştefan Roşcovan, Felicia Dunaf, Ionel Istrati, Tatiana Heghea, Carolina Gorun, Igor Sîrbu (Akord), Cătălin Josan, Anastasia Jantîc, Natalia Moraru, Stanislav Goncear, Stanislav Țîbari, Nicoleta Gavriliţă, Odri Bîrcă, Olga Gorcinschi (Millenium), Doina Bordeianu, Andrei Ştefăneţ, Victoria Evtodienco, Maria Cazarinov, Alina Pădure, Anastasia Kirilovskaia, Georgeta Voinovan, Ianna (Rodica Novac, România), Nadin Trohin(România), Doina Sulac, Ana Patraşcu, Vitalie Negruţa, Olia Tira, Nicoleta Nucă, Adrian Ursu, Evelina Vîrlan, Valeria Tarasova, Cristina Croitoru şi alţii.

De asemenea remarcăm faptul că în decursul tuturor ediţiilor în recitaluri de excepţie la ambele festivaluri au evoluat artişti de marcă din România, Ucraina, Rusia, Israel, Norvegia, Bulgaria, Columbia, Ungaria, Slovacia, Macedonia, Franţa, Spania, Austria, Serbia şi Muntenegru. Acţiunile respective au venit, de fiecare dată, în beneficiul cultural al Moldovei şi al promovării ei în tezaurul spiritual al Europei şi al Lumii.

Organizează mai multe ediții ale Spectacolului cultural-artistic de binefacere pentru copiii sufletului nostru NOI VEDEM CU INIMA.

Devine laureat al numeroaselor concursuri naţionale şi internaţionale de Creaţie, îşi aşterne sufletul în versuri puse pe note de compozitorii Liviu Ştirbu, Valentin Dînga, Marian Stîrcea, Anatol Roşcovan, Ghenadie Ciobanu, Gheorghe Mustea, Ricu Vodă, Licu Goncear, Costi Burlacu, Valentin Dragomir, Ioana Sulac, Petre Toma, Mircea Guţu, Gheorghe Lupan, Daria Radu, Gicu Cimbir, Ioan Lupan, Andrei Sava, Ruslan Ţăranu, Valeriu Gorgos, de formaţia „Premier-Ministr“ (Rusia), Lilian Vlas, Valentin Palancica, Boris Polin, Vitalie Curilchin, Sergiu Lazarev, Adrian Bezna, Walter Ghicolescu, Constantin Rusnac, A. Cordonean, Ion Lincovschii, Serghei Țurcan, Mihai Doloton, Octavian Rață, Ala Dodu, Gheorghe Feghiu, Liviu Burlea, Ilie Văluță, Serj Kuzenkoff, Eduard Lîsîi, V. Colesnicov, V. Chian, Silvia Grigore, Alexandru Cosovan, Cristina Croitoru, Valentin Boghean, Eugen Tamazlîcaru, Ilie Văluță etc., iar foarte mulţi interpreţi autohtoni obţin premii importante în Ţară şi peste hotarele ei cu piese scrise anume pe versurile lui Traianus (Traian Vasilcău).

Este deţinător a numeroase alte premii obţinute în Moldova şi România, inclusiv a trofeielor „ Doina şi Ion Aldea-Teodorovici “ acordate la Chişinău şi Piteşti, a altor Premii de Excelenţă. Este membru în diferite jurii ale Festivalurilor naţionale şi internaţionale de gen. Este membru în numeroase Colegii de redacţie ale diverselor reviste din România.

Membru al Asociaţiei oamenilor de ştiinţă, cultură şi artă din Republica Moldova.

Membru al Adunării Delegaților Asociației Naționale „Copyright” a titularilor drepturilor de autor.

Membru marcant al Consiliului Național al Unirii.

Membru al Asociaţiei Scriitorilor Baia Mare.

Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Membru al Uniunii internaționale a oamenilor de creație.

Membru Titular al Academiei Națiunii Române.

Blogger recunoscut şi foarte solicitat pe majoritatea portalurilor de ştiri din Moldova şi România, considerat, alături de Constantin Tănase, Nicolae Dabija şi Petru Bogatu, unul dintre cei mai valoroşi publicişti basarabeni contemporani, dar şi ca cel mai prolific scriitor român contemporan, stabilind un record singular de scriere a unui număr de 65 de poezii într-o zi, fapt cunoscut şi confirmat de unii colegi de breaslă.

Fondator al Blogului „ Sinceritatea ca Sentinţă “, unde din iunie 2010 publică în permanenţă pamflete şi poezii noi, blog vizitat pînă în prezent de circa 1000 000 (un milion!) de cititori.

A publicat în majoritatea revistelor culturale de prestigiu din Moldova, România, Canada, SUA şi alte ţări, precum şi în numeroase antologii literare, dicţionare etc., tipărite în ţară şi străinătate. Cărţile i-au apărut la edituri cu renume din Moldova, România şi Canada.

Locuri de Muncă: şef Secţie Literatură Contemporană la Muzeul Literaturii Române „Dimitrie Cantemir“ din Chişinău, Specialist Programe Culturale la Direcţia Tineret-Sport-Turism a Primăriei municipiului Chişinău, unde lansează şi Proiectul naţional-patriotic „Ridică-te, Ştefane şi vezi-ţi fiii“ (Pod de cultură Chişinău—Iaşi—Bacău-Suceava-Cîmpulung Moldovenesc etc.), Prim-redactor la Săptămînalul liber şi anticomunist „ACCENTE“, închis ulterior de comunişti în 2003, Preşedinte al Societăţii Culturale „Pasărea Phoenix“, Preşedinte al Fundaţiei Culturale „Maluri de Prut“, Preşedinte al Asociaţiei de Binefacere „Mereu Aproape“, Director-Fondator al Revistei Literar-Artistice pentru Tineret „PHOENIX“, iniţiator şi producător al Festivalului-Concurs naţional de muzică uşoară „Maluri de Prut“, in memoriam Doina şi Ion Aldea-Teodorovici (1995—2002), eveniment al românilor de pretutindeni, înfrăţit cu Festivalul „Mihaela Runceanu“ din municipiul Buzău, e fondatorul şi realizatorul Festivalului-Concurs Naţional „Steaua Chişinăului—Steaua Moldovei“ (2003—pînă în 2018), selectează şi editează în Colecţia „Pasărea Phoenix“ volumele I şi II ale Almanahului de poezie „La steaua…“, lansate de Editura „Lyceum“, Chişinău, 1993, (44 tineri autori), îngrijește alte volume de literatură și spiritualitate creștină ortodoxă. Membru în juriu la Festivalurile „Mihaela Runceanu”, “George Bacovia”, „Steaua de Mare”, „Eurovision Song Contest”, „Și tu poți fi o stea” etc. Redactor-șef adjunct, redactor asociat al Revistei de Cultură și Literatură „Caligraf” din Drobeta-Turnu Severin. Redactor asociat al revistei „Cahulul literar și artistic”. Redactor al Revistei „Orizont Literar Contemporan” din Vaslui. Cercetător științific la Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu” din Chișinău. Redactor-șef al revistei „Viața Basarabiei”.

Enciclopedist, istoric al Culturii.

E Directorul proiectelor culturale de anvergură: „ Enciclopedia scriitorilor români contemporani de pretutindeni, (în propria lor viziune) “, apărut în 2019, al Volumului II al Eniclopediei şi al „ Antologiei poeziei româneşti din mileniul trei “ (în lucru), coautor–acad. Mihai Cimpoi.

La primul megaproiect s-a muncit vreme de peste 10 ani.

E autor a 86 de cărţi de poezie lirică, patriotică, religioasă, eseuri, librete, pamflete, maxime, reflecţii, traduceri din poezia clasică rusă, versuri pentru copii, sonete clasice și moderne, balade, romanțe, doine, elegii, meditații, rondeluri, rugăciuni, colinde în stil popular şi modern, psalmi, gazeluri, distihuri, unistihuri, cîntece populare și moderne, bocete, pasteluri, un mic roman și multe altele (peste 20 de genuri), editate în Moldova (58 din ele), România (14) şi Canada (7). 30 de volume au apărut în 23 de limbi străine, traduse de către 70 de specialiști iscusiți din 30 de țări.

 Autorul însuși a tradus și a editat 2 volume din creația scriitorilor ruși Anna Ahmatova și Ivan Bunin, ultimul fiind și laureat al Premiului Nobel pentru Literatură.

A îngrijit 16 cărți, semnate de alți autori.

E în pregătire primul CD cu cîntece pe versuri şi muzică de autor, în interpretarea acestuia. Lucrează la un roman autobiografic, și la alte volume.

Căsătorit cu Natalia Moraru, originară din Crocmaz, Ştefan-Vodă, fostul judeţ Cetatea Albă, remarcabilă realizatoare şi prezentatoare de emisiuni culturale, cu profil muzical,  la Postul public de televiziune Moldova 1, Maestru în Artă din Republica Moldova, laureată a numeroase premii naționale și internaționale, inclusiv a Premiului Ministerului Culturii.  Au un copil: Flaviu-Lucian, născut la 21 iulie 2006, autor al cărții de cugetări și reflecții “Urme pe Cer, urmele lui Dumnezeu”, prima ediție apărută la Chișinău, cea de-a doua la Arad, România, în 2013.

Deține Titlul Onorific de Stat „Maestru în Artă” și Medalia „Maestru în Artă” (2011), acordat de Președintele Republicii Moldova, pentru succese deosebite în activitatea de creaţie, contribuţie importantă la afirmarea valorilor spirituale naţionale şi înaltă măiestrie artistică.

Laureat al Premiului Național (2016) și al Medaliei „Premiul Național”, acordate de Guvernul Republicii Moldova,  pentru Trilogia psalmodică „Regăsit în Cer”(2000-2008), Iași, 2009, pentru traducerea și promovarea literaturii naționale peste hotare (17 volume traduse în 18 limbi de 60 de specialiști în domeniu din 17 țări, volume apărute la 17 februarie 2016) și pentru organizarea evenimentelor culturale de susținere a tinerelor talente artistice: „Maluri de Prut” și „Steaua Chișinăului–Steaua Moldovei”.

Victimă reabilitată a represiunilor politice (2020).

Alte Premii și Însemne de Prețuire pămîntească:

Marele Premiu și Trofeul Festivalului Internațional “Maluri de Prut”,

Premiul II și Premiul I la Concursul Internațional de Creație „Vrancea Literară”,

Premiul Revistei „Literatura și Arta”, pentru Poezie (în mai muți ani, ultima oară–în 2022),

Trofeul Fundației „Doina și Ion Aldea-Teodorovici” și al  Primăriei Pitești pentru promovarea idealului Reîntregirii, 

Premiul Cotidianului “Moldova Suverană”,

Diploma Ministerului Culturii și Turismului, acordată în cadrul Festivalului Internațional de Muzică „Mărțișor-2006”, ediția a 40-a, pentru evoluare cu succes și înaltă măiestrie artistică,

Premiul de Excelență al Salonului  de Carte „Axis Libri” din Galați,

Premiul Salonului de Carte al Bibliotecii Naționale pentru traducerea liricii scriitorilor ruși Anna Ahmatova și Ivan Bunin,

Premiul Bibliotecii Naționale pentru cea mai citită carte a anului,

 Premiul pentru poezie al Centrului Internațional “Sergiu Grossu”,

 Marele Premiu al Festivalului Internațional de Muzică Ușoară “Steaua de Aur”,

Premiul pentru Poezie al Uniunii internaţionale a oamenilor de creaţie,

Premiul Revistei „Literatura și Arta” pentru Publicistică,

Premiul pentru Poezie al Revistei internaționale  de informație și cultură româno-canadiano-americană STARPRESS, la Concursul internațional de Poezie „STARPRESS 2010”,

Marele Premiu al Comisiei Naționale pentru Unesco,

 Premiul de Excelență al Grupului de Presă “Națiunea” din București,

Premiul II al Concursului Național de Poezie “Carmen Patriae” din Brașov,

Premiul Revistei de cultură și civilizație „Gînd românesc, Gînd european” și al Editurii „Gens Latina” din Alba Iulia,

Premiul UNIFERO pentru activitatea de promovare a culturii românești în cadrul Concursului de creație literară „Diamante Spirituale”,

Diploma de Merit a Ministerului Culturii pentru 25 de ani de activitate artistică prodigioasă,

Titlul Onorific „IN HONORIS”, pentru contribuția adusă artei, literelor și culturii românești, în general, acordat de Asociația de Vexilologie „Tricolorul”, Casa Artelor, Poligrafiei și Editurii „Rotarexim”, Clubul iubitorilor de Cultură din Curtea de Argeș și Fundația „P.I.M.” din Domnești, Argeș,

Diploma de Onoare a Grupului de Presă „Națiunea” din București pentru activitatea publicistică de reflectare a imaginii social-politice din Republica Moldova,

 Medalia „Alexie Mateevici”, pentru apărarea valorilor spiritualității creștin-ortodoxe, acordată de președintele raionului Căușeni,

Premiul I la Concursul  Cîntecului Național „Te cînt, orașul meu”, acordat de Primarul orașului Ialoveni,

Titlul Onorific „Cetățean al românismului”, pentru cultivarea și promovarea Limbii și Culturii Române, pentru contribuția remarcabilă la Unitatea Românilor de Pretutindeni, întru Spirit, Credință, Dreptate și Adevăr, pentru nemuritorul Grai și Suflet Românesc, pentru împlinirea Aspirațiilor Strămoșești comune, acordat de Liga Culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni și Asociația de Vexilologie „Tricolorul” din Pitești,

Diploma de Excelență a Editurii „Zorio” și a Revistei pentru Copii „Regatul Cuvintelor” din București, pentru valoarea operei sale,

Diploma de Excelență a Primăriei satului Viișoara, ca semn de sinceră recunoștință și aleasă prețuire pentru performanțe excepționale și succese notorii obținute din rodnica activitate, precum și pentru palmaresul realizat în domeniu, pentru autoritate morală și civică, spirit creator și eforturi depuse în promovarea imaginii satului Viișoara,

Medalia „Ioan Zlotea”, acordată cu ocazia împlinirii a 90 de ani din ziua trecerii la Domnul a monahului taumaturg Ioan Zlotea, acordată de Consiliul raional Căușeni, Primăria satului Sălcuța și Complexul muzeal „Monahul Ioan Zlotea”,

Titlul de Cetățean de Onoare al satului Viișoara, în semn de sinceră apreciere și profund respect pentru deschiderea și atitudinea pro-activă care duce la o colaborare frumoasă și la rezultate remarcabile, pentru dăruire și cooperare, pentru spiritul creator, performanțe deosebite în promovarea imaginii satului Viișoara, depunînd eforturi pentru promovarea valorilor general-umane și culturale în țară și peste hotarele ei,

Ordinul „Sfîntul Ierarh Varlaam Moțoc”, acordat de Biserica Ortodoxă din Moldova,

Diploma de Excelență, acordată de Academia Națiunii Române, în semn de înaltă prețuire pentru contribuția la trezirea sentimentului de dragoste față de Neam și Țară, de Unitate, de Respect față de Valorile culturale și spirituale ale Națiunii Române,

Premiul de Excelență al Asociației „Geocosynus Educational” și al Revistei universale de creație și atitudine culturală „Armonii Culturale” din Adjud, Județul Vrancea pentru promovarea literaturii contemporane,

Diploma de Onoare a Primăriei satului Ciuciulea, raionul Glodeni, ca semn de Prețuire pentru contribuția substanțială la promovarea satului Ciuciulea,

Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru anul 2019, acordat în anul 2020,

Diploma „Grigore Vieru” a Casei-Muzeu „Alexei Mateevici” din Zaim și a Complexului muzeal „Monahul Ioan Zlotea” din Sălcuța, acordată pentru promovarea valorilor creștine și naționale în Basarabia românească,

Trofeul și Premiul „Jurnalistul anului 2020”, acordate la Gala Laureaților în domeniul Culturii–2020, ediția XI, de către Secția Cultură și Turism a Consiliului Raional Anenii Noi,

Diploma Omagială „Nicolae Dabija”, acordată de Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu” din Chișinău și Primăria comunei Dumbrăveni, județul Suceava,  pentru întreaga activitate de promovare a valorilor culturale Românești de pe cele două maluri ale Prutului, 15 iulie 2021,

Medalia „Academician Nicolae Dabija”, 15 iulie 2021,

Diploma de Excelență a Salonului Literar-Artistic „Artă prin educație”, Ploiești, în semn de recunoștință pentru activitatea remarcabilă desfășurată pentru păstrarea și promovarea valorilor culturale românești și a unității de neam a românilor de pretutindeni, 2021,

Premiul ERGO SUM QUI SUM, acordat la Gala Poeziei „Șapte inimi România” (șapte etape/festivaluri literar-culturale), 2022,

Premiul COR AD COR LOQUITUR, acordat la Gala Poeziei „Șapte inimi România” (șapte etape/festivaluri literar-culturale), 2022,

Premiul LOJA POETICĂ DE RUBINE, acordat la Gala Poeziei „Șapte inimi România” (șapte etape/festivaluri literar-culturale), 2022,

Premiul LOJA POETICĂ DE SAFIRE, acordat la Gala Poeziei „Șapte inimi România” (șapte etape/festivaluri literar-culturale), 2022,

Premiul Onorific „Cântecul Gintei Latine” (Vasile Alecsandri), acordat la Gala Poeziei „Șapte inimi România”, 2022,

Diploma Societății Culturale „Vasile Militaru” ca simbol al gratitudinii pentru merite deosebite și promovarea Culturii Naționale, 2022,

Testimoniul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova și a Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove pentru contribuția adusă la valorificarea, promovarea patrimoniului cultural și cultivarea valorilor spirituale, 2022,

Diploma de Excelență a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, 2022,

Premiul Revistei scriitorilor români „Literatura și Arta” pentru Poezie, 2022,

Premiul internațional LAUDATIO PRINCEPS, acordat de „Armonii Culturale Press” și Revista universală de creație și atitudine „Armonii Culturale” pentru erudiția și talentul reconfirmate, pentru perseverența în promovarea literaturii și artei, ca valori ale patrimoniului cultural universal, în anul 2022, premiu acordat în anul 2023,

Marele premiu pentru Poezie și Trofeul Concursului Național de Creație Literară „Vara visurilor mele”, ediția a XXI-a, București, 2023,

Diploma Academiei Națiunii Române pentru contribuție personală la trezirea sentimentului de dragoste față de Neam și Țară, pentru promovarea cu multă dăruire a valorilor culturale și spirituale, moștenite de la înaintași, 2023,

Premiul „Victor Teleucă”  pentru Poezie, ediția I-a, 2023, instituit de Dumitru și Mariana Gabura, cu susținerea Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu”,

Diploma de Excelență a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România pentru creație creștină, 2023,

Diploma de Excelență a Asociației pentru civilizația ortodoxă ASCIOR pentru merite deosebite, pentru creșterea responsabilității naționale și a nivelului cultural și duhovnicesc al societății, 2023,

Premiul Revistei scriitorilor români „Literatura și Arta” pentru Poezie, 2023

Distincție-Honorum, Poem omagial „Cum laude”, în semn de prețuire a creației ce s-a dăruit pe sine în Agora Mihai Eminescu, Gala Poeziei „Șapte inimi România” (2020-2022), acordată în anul 2023

Diploma Academiei Națiunii Române pentru contribuție personală, în calitate de scriitor, la trezirea sentimentului de dragoste față de neam și țară, pentru promovarea cu multă dăruire a valorilor culturale și spirituale, moștenite de la înaintași, 2024 

Diploma de Gratitudine, acordată de Consiliul Raional Călărași în semn de profundă apreciere și recunoștință pentru măiestrie, profesionalism, perseverență și muncă asiduă în vederea promovării tinerei generații, a valorilor spirituale și culturale, 2024

Diploma Primăriei municipiului Chișinău pentru activitate de inovare a bibliotecilor și contribuție la educarea comunităților de cititori în municipiul Chișinău, conferind prestanță, prestigiu și noblețe profesiei de bibliotecar, 2024

etc.

În anul 2019 a fost inaugurată Casa Scriitorilor (satul Viișoara), unde o cameră este consacrată vieții și activității poetului Traian Vasilcău. Din anul 2023 cabinetul de limba și literatura română din Liceul Teoretic „Meșterul Manole” (satul Sălcuța) îi poartă numele.

A publicat în Revistele: Ardealul Literar, Lumină Lină, Universul Cărţii, Sud, Bucovina Literară, Flux, Accente, Literatura şi Arta, Dacia Literară, Climate Literare, Constelații diamantine, Vatra Veche, Luceafărul, Mozaicul, Euromuseum, Rouă Stelară, Epoca, Ecoul, Viaţa Literară, Cetatea lui Bucur, Dacologica, Neamul Romanesc, Universul literar, Noul Orfeu, TABOR, Slova Creştină, Glas Comun, Luceafărul romanesc, Reflex, Helis, StarPress, Haemus, Vatra Veche, Antares, Analize şi Fapte, Glasul Naţiunii, Limba română, Florile Dalbe, Revista Română, Alunelul, Tinerimea Moldovei, Tineretul Moldovei, Gazeta Tineretului, Gazeta liberă, Viaţa Basarabiei, Basarabia Literară, Baaadul literar,  ExPonto, Argeş, Totuşi Iubirea, Flacăra lui Adrian Păunescu, Caietele Columna, Acolada, Dunărea de jos, Familia,  Orizont literar contemporan, Gînd Românesc, gînd European, Literaria, Climate  literare, Pietrele Doamnei, Portal Măiastra, Steaua Dobrogei, Meandre, Vitralii, Graiul Maramureşului, Astra, Cafeneaua literară, Viaţa de pretutindeni, Steaua, AGERO, Caligraf, Agora literară, Litere, Scrisul românesc, Moldova Suverană, Axioma,  Patria tînără, Europa info, Noutăţi editoriale, Tribuna copiilor, PHOENIX, Fereastra, Discobolul, Plumb, POESIS, Porto Franco,  Pro Saeculum, Oglinda Literară, Mişcarea Literară, Nord Literar, Viaţa satului, Citadela, Cetatea culturală, Caiete Silvane, Revista Nouă,  Metamorfoze, Conexiuni,  Nistru, Acasă, Poemele de lîngă noi,  Contemporanul. Ideea Europeană, Convorbiri literare,  Cronica,  Poezia, Constelații diamantine, Cronograf,  O carte pe zi, Vestea de Mehadia, Carte şi Arte, Paşi, Revista Multiculturală, Conexiuni creştine contemporane, Phoenixmission, Poezie.ro, Studii dacologice, Reţeaua literară, Romanian VIP, Literblog, Curierul Zilei, Obiectiv de Ialomiţa,  Răsunetul, Rost, Egophobia, Cuvîntul Liber, Scribd, Ziarul Văii Jiului, Biblioteca Bucureştilor, Port&Leu, Vremea, Contrasens Roşiori, Actualitatea Irl, Portal Măiastra, Destine literare, Arena literară, Surîsul Bucovinei, Dealul melcilor, Viitorul Prezent, Tînărul învăţător, Vatra Veche, Jurnal de Dîmboviţa, Unirea, Salonul Literar, Apollon, Apollon Junior, Algoritm literar, Spații culturale, Boema, Cartelul metaforelor, Bucureștiul literar și artistic, Convorbiri literar-artistice, Magazinul românesc, Axis Libri, Ithaca, Lumină Lina etc.

Opera editată:

1. Poemele regretelor tîrzii, 1995, versuri, Colecția „Pasărea Phoenix”, Chișinău-Leova, Editura „Liceum”; 56 de pagini;
2. Risipitorul de iubire, 1995, versuri, Chișinău-Leova, Editura „Liceum”; 96 de pagini;
3. Un clopot pentru Basarabia,1996, versuri (1987-1994), Colecția „Pasărea Phoenix”, Chișinău-Orhei, Editura ” Liceum”; 208 pagini;
4. Zeii nu mor în cer,1997, versuri, Chișinău, CRIC”Informcom”; 304 pagini;
5. Spitale pentru îngeri, 1997, versuri, Chișinău, CRIC „Informcom”; 326 pagini;
6. Potopul Cultural, 1999, versuri, Chișinău, prefață de Ioan Lupan, CRIC „Informcom”; 204 pagini;
7. Sinceritatea ca Sentinţă, 1999, versuri, Chișinău, postfață de acad. Mihai Cimpoi, CRIC „Informcom”; 120 pagini;
8. Poeme de pe timpul tăcerii de aur, 1999, versuri, Chișinău, prefață de Victor Teleucă, postfață de acad. Ion Borșevici, Editura „Abeceluș”; 504 pagini;
9. Ziua poznelor frumoase, 1999, versuri pentru copii, Chișinău, Editura „Abeceluș”; 40 de pagini;
10. Prăbuşit în flori, 2000, versuri, Chișinău, prefață de Gheorghe Vodă și Victor Teleucă, postfață de Nicolae Dabija, CRIC ” Informcom”; 94 de pagini; 
11. Anna Ahmatova, Ivan Bunin. Versuri tălmăcite din limba rusă de TRAIANUS, 2000, Chișinău, postfață de autor, CRIC „Informcom”; 118 pagini;
12. Colindă pentru niciodata mea, 2000, antologie de versuri, Timișoara, Editura „Augusta”; 230 de pagini;
13. Moartea în Premieră, 2001, versuri, Chișinău, prefață de Tudor Palladi, referințe critice de Arcadie Suceveanu, Grigore Grigorescu, Mihai Cimpoi, Grigore Vieru și Anatol Ciocanu, Editura ” Pasărea Phoenix”–„CRIC Informcom”; 470 de pagini;
14. Cerul scris cu stele, 2001, versuri pentru copii, Chișinău, Editura „Pasărea Phoenix”–„CRIC Informcom”, 40 de pagini;
15. Literă din Dumnezeu, 2001, antologie de versuri, Craiova, prefață de Tudor Palladi, postfață de prof.univ. dr. Ovidiu Ghidirmic, Editura „Scrisul Românesc”; 142 de pagini;
16. Regele Învins, 2001, versuri, București, Colecția „Orizonturi Lirice”, prefață de Tudor Palladi, referințe critice de Ovidiu Ghidirmic, Victor Teleucă, Serafim Belicov, Ion Borșevici, Mihai Cimpoi, Grigore Vieru, Arcadie Suceveanu, Grigore Grigorescu, Gheorghe Vodă, Nicolae Dabija, Dragoș Vicol, Editura „Eminescu”; 88 de pagini;
17. Demisionarea din Umilinţă, 2003, Eseuri și pamflete din Mahalaua Nebunilor, Chișinău, postfață de autor, Editura „ABC”; 192 de pagini;
18. Nafura deşertăciunii, 2002, antologie de sonete, Chișinău, prefață de Tudor Palladi, Editura „ABC”; 200 de pagini;
19. Miracolul tristeţii se amînă, cartea 1, 2002, antologie de colinde, București, prefață de Anatol Ciocanu, Grupul editorial „EMCO”, Editura „Eminescu”; 148 de pagini;
20. Miracolul tristeţii se amînă, cartea 2, 2003, antologie de colinde, București, Grupul editorial „EMCO INTERNAȚIONAL”, Editura „Eminescu”; 280 de pagini;
21. Atentat la Veşnicie, 2006, maxime și recviemuri, Chișinău, Editura „PHOENIX”; 176 pagini;
22. Atentat la Veşnicie, 2006, maxime, reflecții,  recviemuri(2000-2005), Chișinău, Editura „PHOENIX”; 156 pagini;
23. Atentat la Veşnicie, 2007, maxime, reflecţii, recviemuri, ediţia a 2-a, adăugită, Chișinău, Editura „Grafema Libris”; 156 pagini;
24. Ciocîrlia cîntă fără tălmăciri, 2007, versuri pentru copii, Chișinău, Editura „Grafema Libris”; 92 pagini;
25. Din Cartea Copilăriei, 2008, versuri pentru copii, Chișinău, Editura „Grafema Libris”; 20 pagini;
26. Anna Ahmatova, Ivan Bunin.Versuri tălmăcite din limba rusă de Traianus, ediţie nouă, 2008, Chișinău, prefață de acad. Mihai Cimpoi, Tipografia Academiei de Științe a Moldovei, Editată din inițiativa și cu suportul financiar al Guvernului Moscovei; 144 pagini;
27.  Eternul Înnăscut, 2008, versuri, Ottawa, Editura „Lucian Badian Editions”; 38 pagini;
28. Cînd s-au fost spus Îngerii, 2009, Chișinău, postfață de Eugen Dorcescu, Editura „Epigraf”; 96 pagini;
29.  Inborn Into Eternity, 2009, versuri în limba engleză, tălmăcire de Luminița Suse (Canada), Ottawa, Editura „Lucian Badian Editions”; 40 pagini;
30. Regăsit în Cer, Trilogie Psalmodică, Cartea I, 2009, versuri(2000-2008), Iași, predoslovie de Tudor Palladi, sentințe critice de Nicolae Dabija, Theodor Codreanu și Adrian Păunescu, Editura „Mega-Mix”; 198 pagini;
31.  Regăsit în Cer, Trilogie Psalmodică, Cartea II, 2009, versuri(2000-2008), Iași, predoslovie de Paul Everac, sentințe critice de Arcadie Suceveanu, Marius Marian Șolea și Grigore Vieru, Editura „Mega-Mix”; 198 pagini;
32. Regăsit în Cer, Trilogie Psalmodică, Cartea III, 2009, versuri(2000-2008), Iași, predoslovie de Theodor Damian, sentințe critice de A.I.Brumaru, Mihai Cimpoi și Radu Cârneci, Editura „Mega-Mix”; 194 pagini; 
33. Ciuruit de Cuvinte, 2010, versuri, Alba Iulia, Colecția revistei „Gând românesc”, prefață de Virgil Șerbu Cisteianu, Editura „Gens Latina”; 94 pagini;
34. Altfelizvodirea, 2011, eseuri, pamflete, maxime,  reflecţii și poeme, Alba Iulia, oblăduire de început și sfîrșit: Părintele Arsenie Boca, postfață de Horia Bădescu, Editura „Gens Latina”; 116 pagini;
35. Prădalnicii din crăia lui Dumnezeu, Profeții adeverite, 2011, pamflete, eseuri, poeme, Chișinău, postfață de autor, Editura „Notograf Prim”; volum nominalizat de Uniunea Scriitorilor din Moldova la Premiul pentru cea mai bună carte de publicistică a anului; 212 pagini;
    
36. Sărutul mării, 2011, versuri pentru cîntece (2006-2011), Chișinău, Editura „Notograf Prim”;130 pagini;
37. Cameleonismul la români (Îngândurări basarabene), 2012, pamflete și poeme, Colecția „Viața de pretutindeni”, Arad, prefață de Sabin Bodea, Editura „Viața Arădeană”; 108 pagini;
38. Călugăr fără schit, 2012, versuri, Chișinău, prefață de Geo Vasile, postfață de Paul Aretzu, Editura „Lumina”; 196 pagini;
39. Triluit de Har, 2012, versuri, eseuri,  maxime, Chișinău, prefață de Dan Verona, postfață de Theodor Codreanu, Editura „Lumina”; 104 pagini;
40. Sfeșnic în Rugăciune, 2012, versuri, Chișinău, postfață de Irina Mavrodin, Editura „Notograf Prim”; 56 pagini;
41. Inscripții pe Etern, Opere Netăcute în 9 volume, vol. I, poezii, 716 pagini, 2012, Chișinău, Editura „Grafema Libris”; 716 pagini;
42. Inscripții pe Etern, Opere Netăcute în 9 volume, vol. II, poezii, 630 pagini, 2012, Chișinău, Editura „Grafema Libris”; 630 pagini;
43. Inscripții pe Etern, Opere Netăcute în 9 volume, vol. III, poezii, inclusiv pentru copii, 628 pagini, 2013, Chișinău, Editura „Grafema Libris”; 628 pagini;
44. Inscripții pe Etern, Opere Netăcute în 9 volume, vol. IV, traduceri, poezii, inclusiv pentru copii, 552 pagini, 2013, Chișinău, Editura „Grafema Libris”; 552 pagini;
45. Inscripții pe Etern, Opere Netăcute în 9 volume, vol. V, eseuri, pamflete, maxime, reflecții, recviemuri, psalmi, traduceri, 532 pagini, 2013, Chișinău, Editura „Grafema Libris”; 532 pagini;
46. Inscripții pe Etern, Opere Netăcute în 9 volume, vol.VI, poezii, 550 pagini, 2013, Chișinău, Editura „Grafema Libris”; 550 pagini;
47. Inscripții pe Etern, Opere Netăcute în 9 volume, vol.VII, eseui, maxime, reflecții, poeme, simfopoeme, eseuri, pamflete, versuri pentru cîntece, 664 pagini, 2014, Chișinău, Editura „Grafema Libris”; 664 pagini;
48. Inscripții pe Etern, Opere Netăcute în 9 volume, vol. VIII, Temeliile Lumii, Carte de veșnictrăire/Răni de cuvinte cu gust de cer/Vagabonzi de Lux la guvernare (Idei în ștreang), (Poeme, cronici, eseuri, pamflete, maxime, reflecții și piese de teatru nepublicate în volum); 548 pagini, 2015, Chișinău, Editura „Grafema Libris”;

Într-o singură zi, la 17 februarie 2016, la Editura “Print Caro”, i-au apărut, în traducerea a 60 de specialişti în domeniu din 17 ţări (România, Rusia, Italia, Franţa, Ungaria, Turcia, Slovacia, Brazilia, Spania, Serbia, Cehia, Letonia, Albania, Australia, Germania, Grecia și…Republica Moldova) 17 cărți traduse în 18 limbi ale lumii, precum urmează:

49. Cavalli della luce (Caii luminii), Antologie de poezii în limba italiană. Traduceri de Marilena Rodica Chiretu, Viorica Bălteanu, Ștefan Damian, Narcis Zărnescu, Maria-Gabriela (Mary Coco) și Veronica Vîrtosu;40 pagini;
50. Lyrical wonders, An Anthology in 13 Languages (Mirări lirice, Antologie în 13 limbi: greacă, albaneză, spaniolă, bulgară, găgăuză, sîrbă, letonă, cehă, arabă, turcă, portugheză, tătară crimeeană, maghiară). Traduceri de Balázs F. Attila, Baki Ymeri, acad. Kopi Kyçyku, Dr. Ardian Kyçyku, Maria Augustina Hâncu, Andrei Langa, Gheorghi Barbarov, Todur Zanet, Slavomir Gvozdenovici, Maria Briede-Macovei, dr. Jiří Našinec, Elisabeta Boţan, Christian Tămaş, Ali Narçın, Luciano Maia, Zina Ciobanu, Boróka Balázs și Güner Akmolla; 56 pagini;
51. Poem from the Opera of silence (Poem din Opera tăcerii), Antologie de versuri în limba engleză. Traduceri de Clelia Ifrim, Daniel Ioniţă, Diana-Viorela Burlacu, Irina Pelihataya și Narcis Zărnescu; 32 pagini;
52. Rückgabe der Ewigkeit (Restituirea Veciei), Antologie de versuri în limba germană. Traduceri de Mircea M. Pop, Eugen D. Popin, Bernhard Setzwein, Narcis Zărnescu, Horst Fassel și Renate Müller; 28 pagini;
53.  Le Diamant de la Bénédiction (Diamantul binecuvîntării), Antologie de versuri în limba franceză. Traduceri de Rodica Lucia Crişan, Ion Mărgineanu F., Maria Penzes, Nicole Pottier, Elisabeta Isanos, Constantin Frosin, Alexandru Jurcan, Lilia Toma, Paula Romanescu, Tatiana Panaitescu, Elena Bulai, Ion Roşioru și Narcis Zărnescu; 60 pagini;
54. Paroles Apprivoisées (Cuvinte îmblînzite), Carte de versuri în limba franceză, traducere de M. Gabriel, prefaţă de Gabriel Mardare; 38 pagini;
55. Femeia dansînd (The woman dancing), Carte bilingvă de versuri, traducere în limba engleză de Petru Iamandi; 36 pagini;
56. Der Mensch mit zwei Sonntagen (Omul cu două duminici), Carte de versuri în limba germană, traducere de Henrike Brădiceanu-Persem; 28 pagini;
57. Le poème de jeudi (Poem de joi), Carte de versuri în limba franceză, traducere de Florentina Stanciu; 24 pagini;
58. L’arte delle parole con l’aureola (Lezioni d’un secondo), Massime e Riflessioni, (Arta cuvintelor cu nimb (Prelegeri de-o secundă), Carte de Maxime şi Reflecţii în limba italiană, traducere de Luca Cipolla; 52 pagini;
59. Principe della tristezza, 50 poemi, (Cneazul tristeții), 50 de poezii în limba italiană, traducere și prefaţă de Geo Vasile; 36 pagini;
60. Спрятанный сад (Grădina ascunsă), Carte de poezii în limba rusă, traducere de Alla Korkina, Maestru al Literaturii din Republica Moldova, Laureată a Premiului Internațional în domeniul Traducerilor Artistice; 36 pagini;
61. Interogaţia iubirii, L’interrogation de l’amour, Carte bilingvă de poezii, română-franceză, traducere în limba franceză de Cornelia Bălan Pop; 44 pagini;
62. Remède de ciel (Leac de cer), Carte de poezii în limba franceză, traducere de Sergiu Guţu; 64 pagini;
63. Laufende Namen (Nume alergînd), Carte de poezii în limba germană, traducere de Beatrice Ungar; 36 pagini;
64. Sourire de lys (Zîmbet de crini), carte de poezii în limba franceză, traducere de Cindrel Ovni Lupe; 24 pagini;
65. Sözlere kar yağmış (Nins de cuvinte), carte de poezii  în limba turcă și tătară, traducere de Güner Akmolla; 64 pagini;
66. Inscripții pe Etern, Opere Netăcute în 9 volume, vol. IX (500 de Cronici, recenzii, eseuri, articole critice semnate de notorietăți din lumea întreagă, dar și poezii, parodii, catrene satirice și șarje dedicate+ o poezie de autor), 824 pagini, 2017, Chișinău, Editura „Grafema Libris”;
67. Poezii alese. Selected poems. Poésies choisies. Poemas escogidos. Colecția „Bibliotheca Universalis”. Traducere de Elena Țăpean, Gabriela Apetrei (engleză), Diana Dragomirescu (spaniolă), Noëlle Arnoult și Daniel Dragomirescu (franceză),  2017, Iași, Editura PIM; 104 pagini;
68. „7”. Antologie poetică în limbile: română, portugheză, rusă, turcă, franceză, poloneză și tătară crimeeană. Traducere de Luciano Maia, Natalia Zagoreanu, Ion Mărgineanu F., Güner Akmolla și Lucian Butulescu, 2018, Chișinău, editura „Print Caro”; 40 pagini;
69. Nemărginirea sufletului, Бесконечность души, ediție bilingvă, română-rusă. Traducere de Tatiana Dabija, 2018, Chișinău, editura „Print Caro”; 60 pagini;
70. Ioan cel Rupt din Rai, Poezii inspirate din Viața sfîntă a Părintelui Ioan Zlotea, mărturisită de ucenicii săi, Colecția „Trîmbițele lui Dumnezeu”, 2018, Cartea II,  Chișinău, editura “Print Caro”; 56 pagini;
71. Enciclopedia scriitorilor români contemporani de pretutindeni, (în propria lor viziune), apărut în 2019, la Tipografia Centrală  din Chișinău, în colecția „Pasărea Phoenix”. Coautor–acad. Mihai Cimpoi. 1.146 de autori incluși, 1.200 de pagini. Prefață–Mihai Cimpoi, postfață–Traian Vasilcău. Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova.
72. Cartea bilingvă „Cetăți de cuvinte/Forteresses de mots”, varianta română-franceză, a apărut la editura „Creatique” din Quebec, Canada, în anul 2021. Traducerea poeziilor aparține scriitorului Cornéliu Tocan din Canada. Volumul conține 35 de poezii, 64 de pagini, profilurile și fotografiile celor doi mînuitori de condeie, un Cuvînt Înainte, intitulat „Împlinirea unui Testament”, semnat de autor și un Cuvînt de Încheiere, intitulat „Un Meșter de Aripi”, semnat de acad. Nicolae Dabija.
73. Volumul ′′Solitudes/Singurătăți”, publicat în ediția bilingvă (română-engleză), la editura “Creatique” din Quebec, Canada, conține traducerea a 35 de poezii de Cornéliu Tocan, 64 pagini și o postfață sub prestigioasa semnătură a academicianului Mihai Cimpoi. Anul apariției—2021; 64 pagini.
74. Volumul “Îngerul și săgeata/ L’ange et la fleche”- traducere din română în franceză de Cornéliu Tocan – postfață de dr.hab. Dragoș Vicol, – a apărut la prestigioasa editură PIM din Iași, în anul 2021; 68 pagini.
75. Volumul “Flowered Psalm/Psalm înflorit” – traducere din română în engleză de Cornéliu Tocan, postfață de Horia Bădescu, a apărut la editura PIM – Iași, în anul 2021; 64 pagini.
76. Un nou volum de poezii, “L’uomo-lacrima – Omul-lacrimă”, sub semnătura poetului Traian Vasilcău, în calitate de autor, și a scriitoarei Varvara-Valentina Corcodel, în calitate de traducătoare (din română în italiană), a fost prefațat de academicianul Nicolae Dabija, din Republica Moldova. Ediția îngrijită și ilustrată de scriitorul Cornéliu Tocan, a apărut la editura “Créatique” – Québec, Canada, în anul 2021. Lectori: Giancarlo Giuliani, poet (consultant la Editura “Tabula Fati”, Chieti, Italia) și Elena Paroli, profesoară de italiană și de latină, Roma, Italia; 100 pagini.
77. Volumul de poezii, româno-englez, prefațat de poetul Arcadie Suceveanu, intitulat “Al pietrei monolog/ Stone monologue”, apare la PRINT CARO din Chișinău, în traducerea scriitorului Cornéliu Tocan din Quebec, Canada. Anul apariției–2021; 60 pagini.
78. Regretatul scriitor Nicolae Dabija semnează și această, a treia, prefață, la volumul român-italian „Lancea amurgului/Lancia del tramonto”, ce apare în anul 2021 la PRINT CARO din Chișinău. Ediția este îngrijită și ilustrată de scriitorul Cornéliu Tocan. Lectori: Giancarlo Giuliani, poet (consultant la Editura “Tabula Fati”, Chieti, Italia) și Elena Paroli, profesoară de italiană și de latină, Roma, Italia; 100 pagini.
    
79. Volumul român-francez “Chip încuiat într-o floare/Visage enfermé dans une fleur”, apărut și el la PRINT CARO din Chișinău, în anul 2021, este prefațat de redutabilul critic și istoric literar Theodor Codreanu și tălmăcit în limba franceză de Cornéliu Tocan. („Autorul, care acum e la etapa de reabilitare după ce-a fost externat din spital, unde a suportat o formă foarte gravă de COVID, mulțumește și pe această cale traducătoarei Varvara-Valentina Corcodel pentru “măiastra ei traducere, iar scriitorului și traducătorului Cornéliu Tocan pentru grija cu care a lucrat ca aceste 8 cărți să fie și frumoase, demne de dus la suflet, și de ținut acolo, ca pe niște bijuterii alese, de neuitat”. La moment Traian Vasilcău, Maestru în Artă, Laureat al Premiului Național, are tipărite 79 de cărți în Moldova, România și Canada, dintre care 29 de volume au apărut în alte limbi decît cea română.  Poeziile și maximele sale au fost traduse în 20 de limbi ale lumii de către 70 de traducători iscusiți din 30 de țări”, a menționat scriitorul Nicolae Roibu, pentru Agenția de Stat MOLDPRES). Volumul încheie șirul noilor 8 cărți traduse în engleză, franceză și italiană și editate în anul 2021, din totalul de 84 de cărți de versuri, maxime, eseuri etc., dintre care 30 de volume au apărut în alte limbi. 14 dintre volume au apărut în România, 5 în Canada, iar 63 în Republica Moldova. Volumul are 60 pagini.
80. Inscripții pe Etern, Opere Netăcute, vol. X, retrospectiva volumelor editate în perioada de timp 2016-2021 și capitolul amplu „Preatăcerile”, cu poezii inedite, 2022, Chișinău, Editura „Print Caro”, 728 pagini.
81. Inscripții pe Etern, Opere Netăcute, vol. XI, maxime, reflecții, eseuri, interviuri, povestiri și piese-liliput de teatru, 2022, Chișinău, Editura „Print Caro”, 512 pagini inedite.
82. Pălămarul, mic roman COVIDian, Cuvînt de Sfîrșit: Ion Cuzuioc, 2023, Chișinău, Editura „Print Caro”, 104 pagini.

83. Ancestrale peceți. Antologie de versuri în 12 limbi (română, engleză, rusă, ucraineană, italiană, cehă, bulgară, franceză, suedeză, sîrbă, ebraică și arabă), traduse de 16 personalități în domeniu din 12 țări, 2023, Chișinău, Editura „Print Caro”, 74 pagini. Traduceri de Cornéliu Tocan (Québec, Canada), Natalia Zagoreanu—Issa (Grecia), Vasile Tverdohlib (Ucraina), Aleksandr Parubin (Rusia), Liuba Croitoru (Italia), Varvara-Valentina Corcodel (Republica Moldova), Jarmila Horáková (Cehia), Vanina Bojikova (Bulgaria), Virginia Chiriac (România), Manolita Dragomir-Filimonescu (România), Dorina Brânduşa Landén (Suedia), Virginia Popovic (Serbia), Semion Sinhani (Republica Moldova), Menachem M. Falek (Israel) și George Grigore (România).

84. Caii orfani, versuri patriotice, Cuvânt de început: Ion Machidon, Editura „Amurg sentimental”,  București,  2023,  148 de pagini.  Tipărită în cinstea sărbătoririi  a 105 ani de la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie  1918.
85. Inscripții pe Etern, Opere Netăcute, vol. XII, Înghețarea cuvintelor, pamflete, eseuri, poezii, interviuri, piese de teatru, revolte sufletești, 2023, Chișinău, Editura „Print Caro”, 554 pagini.
86. Inscripții pe Etern, Opere Netăcute, vol. XIII, Un popor cu Raiul în spate, pamflete, eseuri, poezii, interviuri, piese de teatru, revolte sufletești, 2023, Chișinău, Editura „Print Caro”, 544 pagini.

Volume îngrijite:

1-2. Almanahul tinerilor poeți „La steaua…”, vol.1-2, selecție, prefață și îngrijire, Colecția „Pasărea Phoenix”, Editura „Lyceum”, Chișinău, 1993. 120 pagini.

3-4. „Urme pe cer, urmele lui Dumnezeu”(maxime, dialoguri, reflecții) de Flaviu-Lucian Vasilcău, ediția I, Editura „Viața arădeană”, colecția „Viața de pretutindeni”, subcolecția „Aripi de albatros”, prefață de Sabin Bodea și Ira Batrîncea, postfață de autor, Arad, 2013; ediția a II-a, completată, Editura „Grafema-Libris”, Chișinău, 2013. 88 pagini.

5. „Crini duhovnicești”, de Părintele Ioan Zlotea. Selectie, îngrijire și predoslovie de Traian Vasilcău (Traianus), Colecția de carte duhovnicească „Trîmbițele lui Dumnezeu”, Cartea I, „Print Caro”, Chișinău, 2018. 76 pagini.

6. „Viața Părintelui Ioan Zlotea la Sălcuța”, de Gheorghe Mîrza-Enache. Ediție îngrijită de Traian Vasilcău (Traianus), Colecția „Trîmbițele lui Dumnezeu”, Cartea III, „Print Caro”, Chișinău, 2019. 56 pagini.

7. „Viața ierodiaconului Dorimedont David, primul mucenic–ucenic al Părintelui Ioan Zlotea”, de Monah Iordan Ilarion. Ediție îngrijită de Traian Vasilcău (Traianus), Colecția „Trîmbițele lui Dumnezeu”, Cartea IV, „Print Caro”, Chișinău, 2019. 64 pagini.

8. “Părintele Ioan Zlotea, Împăciuitorul lumii cu Mîntuitorul” de Gheorghe Mîrza-Enache. Ediție îngrijită de Traian Vasilcău (Traianus), Colecția “Trîmbițele lui Dumnezeu”, cartea V, „Print Caro”, Chișinău, 2019. 124 pagini.

9. „Dumnezeiasca Iubire a Părintelui Ioan Zlotea, pentru frați” de Gheorghe Mîrza-Enache. Ediție îngrijită de Traian Vasilcău (Traianus), Colecția “Trîmbițele lui Dumnezeu”, cartea VI, Tipografia Centrală, Chișinău, 2019. 92 pagini.

10.  „Viața Părintelui Ioan Zlotea, trimis nouă de Dumnezeu” de Macarie Sîrbu.  Ediție îngrijită de Traian Vasilcău (Traianus), Colecția “Trîmbițele lui Dumnezeu”, cartea VII, Tipografia Centrală, Chișinău, 2020. 56 pagini.

11. „Părintele Ioan Zlotea, Om îndumnezeit cu-adevărat” de Emilian Nicolăescu-Ceibatur. Ediție îngrijită de Traian Vasilcău (Traianus), Colecția „Trîmbițele lui Dumnezeu”, cartea VIII, Tipografia Centrală, Chișinău, 2021.112 pagini.

12. „Pildele, Învățăturile, Patimile, Minunile și Proorociile Părintelui Ioan Zlotea” de Emilian Nicolăescu-Ceibatur. Ediție îngrijită de Traian Vasilcău (Traianus), Colecția „Trîmbițele lui Dumnezeu”, cartea IX, Continental Grup, Chișinău, 2022. 108 pagini.

13. “Un cosmos întreg” de Tania Toho (portret astral al unui om, pe care nici nu l-am văzut, nici nu l-am auzit, înainte de a-l fi descifrat), carte despre Traian Vasilcău, Print Caro, Chișinău, 2023. 36 pagini.

14. Noi vedem cu inima (Cartea celor care sunt Iubire). Volum cu lucrări artistice realizate de elevi cu dizabilități din Chișinău, Rîbnița și Tiraspol. Idee, selecție, îngrijire, prefață și postfață de Traian Vasilcău (Traianus), Print Caro, Chișinău, 2023. 44 pagini.

************************************************

În continuare vă prezentăm doar Cîteva Fragmente din volumul IX (de Aprecieri) de Opere Netăcute în 9 volume cu titlul „Inscripții pe Etern”, Chișinău, editura „Grafema Libris”, 2017, 824 de pagini, 500 de scriitori români de pretutindeni despre creația lui Traian Vasilcău (Traianus):

“Traianus surprinde printr-un dar aproape uitat de gramaticile poeziei moderne:darul cîntării, bucuria rostirii cuvîntului pînă la desmărginirea lui într-un melos pur… Logosul divin este adevăratul Centru al poeziei sale, acolo unde mintea coboară în inimă. De aici, condiţia poemului de logos întrupat…”.

Dan VERONA, Bucureşti

 “Traianus scrie superbe poeme rostitoare/roditoare de mister divin, poeme venite spre mine într-o bună zi de vară plină de cerească lumină, care îmi dă parcă un ordin căruia trebuie să mă supun: să fac efortul de a găndi ceea ce simt, citindu-le…

Poet autentic, poet adevărat, Traianus reuşeşte să comunice prin poezia sa un simţămînt al unirii, al contopirii cu lumea, o stare de metafizică unire—trăire a misterului cosmic, atît de intens spusă prin versurile sale…

Adevărată sacră nuntire…”.

Irina MAVRODIN, Bucureşti

 „Nu-i pe lume grai mai dulce decît graiul în care mă tulbur pînă la îndumnezeire din poemele lui Traianus cum altele asemeni nu mi-au căzut sub zarea tîmplei pînă acum.

Vai mie, celui mereu acuzat de pozitivism în tot ce spun şi scriu despre poeţii cu adevărat eterni ai neamului meu!

Vai mie, celui ce le rostesc numele ca şi cînd fără ei mi-ar seca fîntînile ochilor şi nu aş mai avea o stea călăuzitoare în drumul spre fiinţă, căci mult ponos voi trahe de pe urma celor ce nu mă cred!”.

Mihai ANTONESCU, Bucureşti

 „Traianus vine în faţa cititorului cu o cascadă de versuri. În majoritate, acestea sunt înveşmîntate în mantia unui creştinism organic, dens, de esenţă.

În smerenia lor, cuvintele par a se aşeza în curgerea unei revelaţii continui, o revelaţie venită dintr-un Înalt tainic intuit doar de poet.”

Octavian SIMU, Bucureşti

 “Traianus–Traian Vasilcău—nu se teme sa-şi dezvăluie sufletul, urmînd prozodia clasică.

Scrie cum simte. Şi simte ritmul, simte rima, simte şi o neostoită sete de absolut, absolutul divinităţii. O sete autentică şi de aceea convingătoare.”

Ileana VULPESCU, Bucureşti

 “Locuind în puritate, de cele mai multe ori, dar şi cu speranţa îzbutitei în vers, vers ce ar putea să străbată timpul, Traianus, alias Traian Vasilcău, este înzestrat cu har deosebit întru poezie şi cu uşurinţa nebănuită a versificării, dar, lucru deloc de neglijat, cu autentice profunzimi, scormonind singurătatea, nu de puţine ori reflectînd şi îndoindu-se, tenace asemenea unui claustrat cu gîndul la lumină şi libertate.”

Radu CANGE, Bucureşti

“Remarcat de Ion Vatamanu la o emisiune radiofonică (1986), Traianus (Traian Vasilcău), poet şi publicist, vădeşte o impresionantă forţă lirică şi pamfletară…

…Venind dintr-un “neam de emineşti”, Traianus deplînge deriva poeziei, năpăstuită de “vremuri zălude”. Şi, desigur,prestaţia optzeciştilor căreia îi va recunoaşte doar exhibiţionismul şi un rafinament degenerat. O generaţie bolnavă de sine, confuză, modestă (axiologic), “ratată haristic”(cu har puţin, ni se explică), castrată afectiv. Şi pe care Fenomenul Traianus încearcă să o substituie, deopotrivă prin productivism şi civism.”

Adrian Dinu RACHIERU, Timişoara

“Încă nimeni, de la Vechea Psaltire, nu le mai dedică îngerilor o carte întreagă precum o face Traianus (Traian Vasilcău—în volumul Cînd s-au fost spus Îngerii, apărut la Chişinău în 2009). Îi număr.  Şi mi se sparie gîndul… O adevărată insulă de sfinţenie în smîrcurile acelei poezii contemporane în care colcăie sexualitatea, pornografia şi alte mizerii…

Literatura psalmică a lui Traianus este în primul rînd una de rezistenţă…”.

Marin IONIŢĂ, Piteşti

“Poezia lui Traianus este floarea Creaţiei ajunsă la zenit, pildă peste veacuri de profunzime, fervoare, maturitate, rafinament–ARTA, cînd „…deschis-am cerul din Cuvînt”.

Elvira ILIESCU, Constanţa

“…Traianus scrie în principal poezie de inspiraţie religioasă într-o preafrumoasă limbă română.

Traianus nu este doar un poet învăţat în sensul neobişnuitei amplitudini a orizontului cultural, spiritual şi lingvistic (de la Grigorie de Nazianz şi Grigorie Palama la expresiile pline de sevă şi duh ale ceasloavelor, cronicilor şi tradiţiilor noastre orale, de la Eminescu la Vasile Voiculescu, Arghezi, Blaga, de la Ion Vinea la Ioan Alexandru, Lidia Stăniloaie sau Adrian Popescu), ci şi un desăvîrşit stihuitor în sensul ştiinţei şi misterului de a scrie poezie, de a induce în cititor un fel de dependenţă de tip halucinogen…

În concluzie, afirmăm că Traianus este unul dintre cei mai reprezentativi poeţi ai spiritualităţii noastre ortodoxe.”

Geo VASILE, Bucureşti

“Cercul posibilităţilor poetului reflectat în imaginarul volumului are centrul pretutindeni şi marginile nicăieri (dacă este să parafrazăm sfera infinită a lumii pascaliene!), datorită structurării imaginarului în virtutea unei stilistici tematice, din a cărei dinamică exersare rezultă în primul rind memorabilele fragmente în care fiecare vers este o reuşită aflată într-o intercondiţionare de mare forţă sugestivă pentru dimensiunea interioară a trăirii, ca în exemplul următor:”Ai sufletului paşi se-aud căzînd/Pe lespezi de-amintiri şi dintr-odat/ Cuvîntul Fericire-ngenuncheat/Pe propriu-i pridvor cădelniţînd/Se stinge ca un ultim împărat”.

Noutatea frapantă, dar şi puterea de sugestie a imginilor care se înscriu pe traseele consecvente ale motivelor incluse în dinamica unui imaginar de evidentă forţă lirică, escaladarea unei tematici de mare complexitate, dezinvoltura expresivă, convergenţa imaginilor în susţinerea sugestiei, jocul inspirat şi de fineţe al conotaţiilor, concomitent cu polarizarea lor sunt realizări meritorii care susţin interesul şi încîntarea lecturii poemelor lui Traianus, şi mai ales relevă remarcabila posibilitate de performanţă a poetului…”.

Mariana IONESCU, Bucureşti

“ Traianus,  penița lui Dumnezeu, scrie o poezie religioasă de bună calitate,cu antecedenţă în perioada interbelică…

Autorul readuce în literatura romană de azi, cu succes, mireasma deosebită a poeziei religioase din mileniul trecut, realizînd performanţa, deloc neglijabilă, a unei mari diversităţi monotematice şi stilistice şi relevînd încă o dată resursele lirice nesecate ale unui domeniu cu care a început cultura romană.”

Paul ARETZU, Craiova

„Paradisul regăsit sau, măcar, Paradisul întrezărit–iată tema poeziei lui Traian Vasilcău:” Cînd am murit lumea era grăbită/Şi alerga spre propriul ei vis./Lumina dănţuia îndrăgostită/Pe chipul plopilor din paradis”.

Frumos spus! Într-adevăr, lirismul lui Traian Vasilcău este aidoma unui „psalm înflorit”, aşa cum prea bine, deşi indirect, îl defineşte poetul însuşi:” Îngerul Tău, Doamne,/ Lucindă rază,/În braţe-ntîrziate de iarbă /A poposit./Vecia în mine lucrează./Simt c-ajunge-oi un psalm fără seamăn /În cîmpia iubirii de Tine-nflorit”/Psalm înflorit/.

Un ” psalm înflorit ”, hrănit de sevele transcendenţei şi tremurîndu-şi inflorescenţele în lumea trecătoare.”

Eugen DORCESCU, Timişoara

“Făuritorul de sine prin metaforă, Traianus întrece de unul singur de un deceniu jumătate zborul cuvîntului şi cuvîntul zborului în căutarea identităţii de sine prin Măria Sa Poezia…

Poemele Domniei Sale adesea, citite invers, se dovedesc „bătrîne de-atîta har”, în sens esopian…

Obsesia cerului este una sui-generis, dacă nu din sînge, în scrisul condeierului care ca nimeni altul dintr-o generaţie sau alta (deşi el este o generaţie de generaţii, de gheizere, complicînd şi ramificînd la infinit accederea /la cer a poeziei), calofilismului pseudocivic opunîndu-i unul al poeziei pure.

Prin recurenţa cărţilor/universuri mărturisitor metaforice, atitudinal-parabolice şi persuasiv-ludice, scrierile Dumnealui sunt demne de cea mai profundă luare aminte a preţuitorilor săi de oriunde şi de oricînd.”

Tudor PALLADI, Chişinău

“Despre poetul Traian Vasilcău ştiu esenţialul: este un poet adevărat, prin neliniştea sa permanentă, prin idealurile sale înalte şi prin harul de-a le da celor mai multe din acestea expresie!

Bun venit în literatura romană, Traian Vasilcău!”.

Adrian PĂUNESCU, Bucureşti

“…Poet născut, nu făcut!/ poeta nascitur, afirmau strămoşii latini/,Traianus îmbogăţeşte, iată, patrimoniul cultural romanesc prin creaţia-i mereu mai esenţializată.

Aparţinînd categoriei de scriitori de aleasă simţire naţională–-sentimental şi grav, totodată–poetul se implică prezentului, trăindu-l însă printr-un tradiţionalism bine cultivat, mereu înnoit prin zicerea-i inspirată.

Practicînd cu predilecţie formele prozodice clasice, dînd sonetului un spaţiu generos, Traianus se aşează în Corpusul creatorilor de frumuseţi îndelung trăitoare…”.

Radu CÂRNECI, Bucureşti

“…Între cei tineri, Traianus este, poate, singurul Poet care se ţine de tradiţionalele sonorităţi poetice, dar din ele, mereu ajutat de Inspiraţie, iscă frumuseţi noi.

Poate că anume neabandonarea mijloacelor poetice tradiţionale îl face mai original.

PRĂBUŞIT ÎN FLORI–astfel se intitulează una din cărţile sale.

Este minunat să cazi prăbuşit în flori.

Înseamnă că eşti tînăr.

Înseamnă că florile nu s-au învechit.”

Grigore VIERU, Chişinău—București

“Traian Vasilcău nu trădează limba pe care a construit-o Mihai Eminescu şi pe care o vorbim cu toţii acum. Pe de altă parte, muzele şi temele poetice frecventate sunt clasice, în sensul cel mai onest al cuvîntului.Vecinătăţile şi resursele sale mărturisesc frumosul şi temeiul vieţii, nu mi l-aş putea imagina pe acest autor dezinhibînd animalitatea din om,aşa cum procedează artişii acum, din motive pe care ei le socotesc a fi atît oportune, cît şi favorabile…”.

Marius Marian ŞOLEA, Bucureşti

“Traianus devine un nume tot mai cunoscut şi apreciat în contextul poeziei acestui prim deceniu al sec.XXI. Cele peste treizeci de volume scoase pînă în prezent la lumină, într-un răstimp relativ scurt şi cu o ritmicitate de invidiat, relevă un poet de vocaţie indubitabilă, care are ceva de spus în agora noastră literară….

Într-o vreme în care postmoderniştii aproape că nu mai scriu poezie ” pură ”, ci, mai curînd, texte poetice, eseuri lirice sau antipoeme, Traianus este dispus în continuare să acorde credit acelei poezii pe care Tudor Arghezi o numea ”poezia poezie”, adică versului simplu şi graţios, ţesut, de obicei, în catrene, înţeles ca o copie a sentimentului pur şi ingenuu, încărcat cu doze sigure de lirism şi trăiri interioare. Poezia sa, aşezată în tipare consecrate şi lipsită de spectaculozitate formală, rămîne însă modernă prin gîndire, printr-o vădită radicalizare a expresiei, prin viziunea şi consonanţa ei eminamente contemporane”.

Arcadie SUCEVEANU, Chişinău

“Traian Vasilcău este un  magician al cuvîntului.El încîntă şi descîntă în acelaşi timp; încîntă, adică pune cîntec în cuvînt atunci cînd cuvîntul s-a banalizat, adică îi dă o conotaţie şi o destinaţie nouă, prin aceasta scoţîndu-l din arealul comun, deci sacralizîndu-l,iar pe de altă parte descîntă, adică scoate cîntecul din cuvînt atunci cînd lumea nu mai ştie să-l asculte, sau nici măcar nu mai realizează bogăţia din interiorul cuvîntului,armoniile lui interioare care sunt ecoul celor din Cuvîntul primordial, UR-WORT, prin care toate s-au făcut.El scoate cîntecul din cuvînt pentru a arăta, a propovădui neabătut frumuseşea amîndurora, a cuvîntului –pentru că e locuit de cîntec, a cîntecului–-că e găzduit de cuvînt.Prin aceasta poetul împlineşte aceeaşi lucrare, şi cu acelaşi scop, ca în cazul încîntării, adică scoate cuvăntul din banalitate, îl pune deoparte, deci îl sacralizează, ca un preot al tainelor uitate de alţii, dar încredinţate lui de Dumnezeu spre descoperire…În aceste versuri antologice Traian Vasilcău meditează eckhartian şi camilpetrescian despre condiţia destinului şi destinaţiei omului între cele două puncte de reper:alfa şi omega….

Ca un mag al cuvîntului, Vasilcău ştie să descopere tăcerea din cuvînt şi apoi încearcă şi reuşeşte s-o descifreze, dar nu exhaustiv la modul unde aceasta n-ar mai exista în cuvînt, ci în unul din aspectele sale, acela pe care, cu ochii săi mulţi, poetului i s-a dat să-l vadă…

Iată alte cîteva mostre memorabile ale unui har ce nu poţi să nu-l recunoşti de departe:”Înainte de-a mă fi trăit/M-am murit./Înainte de-a mă fi murit/M-am trăit./Şi aşa din viaţă-n viaţă/Noapte-am fost, nu dimineaţă,/Şi din moarte-n moarte,vai,-/Rai de iad şi iad de rai./Lume, cui să mă mai dai?!” sau:”Şi-am să plec din toţi, cu vreri de bine,/Să mă pierd prin luncile din mine” sau:”În zori de-amurg te-ai dus, înlăcrimată,/Şi dacă ai să vii—şi n-ai să vii!,/Găsi-vei uşa inimii-ncuiată/Şi geamul ferecat cu ciocîrlii” sau:”Doamne, Doamne, cîntec viu,/Tu mă ştii, eu nu Te ştiu” sau:”…Voi fi-n noapte/Preschimbat în turturea,/Dată-n scrînciob de o stea/Fără  moarte”.

Poezia lui Traian Vasilcău este un exerciţiu reuşit de transfigurare a cuvîntului şi prin aceasta a sufletului cititorului său.”

Theodor DAMIAN, profesor, preot, poet, New York

“Poet născut, nu făcut, despre originalitatea lucrării lirice a lui Traianus/Traian Vasilcău/ va da socoteală, nereţinut, regretatul Grigore Vieru: o originalitate, se înţelege, de dincolo de mode, basarabeanul de cin vechi, cum se arată, nelepădîndu-se de ustensilele tradiţionale, de canonul aşa-zicînd clasic, spre a încerca neîngrădirea…

În viaţă fiind, ”murirea  morţii” nu poate fi decît, totuşi, o amăgire, o vanitate, în realitate viaţa nefiind, desigur, altceva decît trăirea morţii.Locul sigur, îzbăvirea sunt de găsit, ne avertizează Traianus, în preafiinţare.E însă, nu-i aşa?,tîrziu:purtînd vina de neşters a făcutului, întoarcerea în locul privilegiat nu mai e cu putinţă.

În remarcabilul poem MOARTEA FIINŢEI, o capodoperă, Traianus scrie:”Cînd am plecat din toţi în slava bolţii/În ochi-mi se roteau păsări de fum,/Viaţa vieţii şi murirea morţii/Spre sufletul ideii-şi făceau drum./Murise pîn’şi clipa.Să  mă vadă/Nu era nici un gînd la poarta serii./Hălăduiam prin luncile tăcerii,/Visînd mări uriaşe de zăpadă./Murirea vieţii şi trăirea morţii/Dormeau-n acelaşi pat pentru vecie./Lumea părea o sfîntă herghelie,/Spre care îngerii ningeau ,cu toţii,/Cedîndu-mi mie dreptul lor la zbor,/Să-mi scriu sub cerul ierbii biruinţa!/parcă se stinse-n zori chiar nefiinţa/Ca o preafiinţare-a tuturor.”

Aurel Ion BRUMARU, Braşov

“Traian Vasilcău este unul dintre cei mai talentaţi poeţi romani de astăzi. Cărţile şi le semnează Traianus ca şi cum ar dori să rămînă un anonym al poeziei, pentru el importînd cu adevărat cele scrise, nu semnătura.A fost prezent cu poeme luptătoare, pe cînd era încă student, la marile manifestări întru apărarea limbii, Alfabetului, Simbolurilor naţionale din anii 1988-1989.Aflasem atunci că fusese admonestat pentru poeziile sale pline de curaj. Azi Traian Vasilcău e un poet cunoscut în Basarabia (şi prin Festivalul muzical MALURI de PRUT, pe care-l desfăşoară an de an). E autor al mai multor volume de lirică veritabilă… E o poetică recuperatoare a unui timp plecat ireversibil cu toate posibilităţile lui ratate, nişte mitologii-experiment care vin să justifice un cotidian lipsit de nerv, poemele trădează un comportament revoluţionar ce stăluminează metafora,o densitate lirică şi ”iluminări de sens” în cărţile acestui Poet care vine la”solemnul bal”al Poeziei cu un” rîs cu lacrimi”,”surîzînd”  prin hohote de plîns, într-o lume de “fraţi de minciuna zilei înfiaţi”, pe care vrea s-o desfacă, pentru ca s-o poată clădi din nou.

Salut prezenţa în universul Poeziei a unui Poet adevărat.”

Nicolae DABIJA, Chişinău

“Calitatea principală a liricii lui Traianus/Traian Vasilcău/ este lirismul. Adică tocmai de unde începe adevărata poezie. Iar, peste toate, spre deosebire de cei tentaţi a fi la modă, Traianus a înţeles de la bun început că poetul, ca şi pictorul veritabil, trebuie, mai întîi, să exerseze pe claviatura “clasică”, acolo unde s-a născut marea poezie a lumii.

El este deja autorul polivalent al unei bogate opere, singularizîndu-se în generaţia’ 90, de care ar fi trebuit să aparţină. Experimentele verslibriste sau textualiste nu l-au tentat. Ele sunt simptome nu doar ale unei modernităţi crepusculare, marcînd momentul cînd poezia însăşi se diseminează, sfîrşind fie în tăcere, fie în inflaţie de cuvinte, fie în pornolirica la modă prin generaţia 2000….

Traianus, poetul transmodern, scrie natural, dezinvolt, concentrat, muzical, injectînd atîta ironie cît să-i permită a nu deveni prizonierul parodicului şi simulacrului. Acestea sunt semne bune şi pentru viitorul poeziei sale.

Dăruit logosului, creat de acesta, poetul se simte nins de cuvinte, ca în splendorile marginii de existenţă a lui Victor Teleucă sau ca în alba poemă Decembre a lui G. Bacovia, ştiindu-se destinat cuvîntului:” Rănit şi-nsîngerat de-atîta taină, /Alerg din mine-n mine fără teamă/Ca spre o ţară ce n-o voi găsi.”

Theodor CODREANU, Huşi

“Cu adevărat frumoasă şi plină de har carte cu titlu atît de potrivit şi de poetic: Cînd s-au fost spus Îngerii, semnată imperial TRAIANUS.

Poezie adevărată în frumuseţe şi fiorul ei metafizic…

Cine poate scrie:” Lumina dănţuia îndrăgostită/Pe chipul plopilor dn paradis” nu are nevoie  de alt paşaport pentru Raiul poeţilor!…

Mă bucur de bucuria înlăcrimată cu care Traianus scrie stihuri într-o lume care, avînd atîta nevoie de ele, le refuză tot mai mult….”

Horia BĂDESCU, Cluj-Napoca

“Purtînd un nume de împărat roman, Traianus/Traian Vasilcău/ îşi propune să fie un poet al vechimii zeieşti, invocînd mitica vreme ca pe un vis albastru.

Vremile se adună în el ca într-o cutie de rezonanţă;trecute prin sufletul lui fraged ele apar cu ecouri prelungite, stinse sau vii, avînd un nobil răsunet.Îmbrăcat cu o pelerină romantică, poleită cu pulbere lunară,el este un „vagabond”,un zeu tînăr sau bătrîn, un călător în stele şi în ere străvechi.Discursul îi este neoromantic şi neosimbolist cu inflexiuni de lirică galantă medievală, îmbinate cu tonalităţi de colind, romanţă, cîntec, de poem”bolnav” sau senin.Se eijează uşor, cu aceste mijloace, în postură de Marele Singur, într-un risipitor de tristeţe, de rege necunoscut de lume şi, bineînţeles, de veşnic cavaler îndrăgostit, trubadur şi colindător modern.

Bun creator de atmosferă, Traianus scrie de fapt un singur poem constituit dintr-un continuum rapsodic cu variaţiuni, cu reluări şi butăşiri de motive şi cu dispuneri de momente şi stări afective în  contrapunct.Firul poetic se toarce dintr-un caier, ca în continuare să se resfire el însuşi în alte fire.Cel ce prezidează o astfel de poezie de stări de tîrziu autumnal sau hibernal este, bineînţeles, Bacovia, invocat de mai multe ori şi present subtextual cu motivele sale nevrotice:”Vino cu Bacovia, dulce lumină,/Spune-i că este şi nu a murit”.

Discursul poetic curge torenţial, ca pîraiele umflate de primăvară, cu viitură cu tot, şi această năboire de momente sentimentale impune la un moment dat o reţetă contraplinului:” Doctore, sufăr de foarte mult timp, / Ca rezultat sunt bolnav de poezie, / Într-adevăr, dacă-mi voieşti binele/Prescrie-mi în iarnă zăpezi pe streşini/Cu floare de măr”.

Autocaracterizarea este exactă: Traianus e un bolnav de poezie, care produce continuu stări bolnave cu o mare degajare şi prospeţime, au courant de la plume, adică din zborul condeiului…

În torentul spumos de imagini, momente sentimentale şi mărturisiri sincere/ Sinceritatea ca sentinţă, zice poetul / străfulgeră poezii dens-sugestive:”Bate în porţi lumina fulgerînd,/Biserica îmi dă cu mir pe gînd/Şi plînge-nchis în ea un zeu flămînd” sau:”Floare de colţ, şi rară , şi sihastră,/Pe munţi amari creşte iubirea noastră” sau:”Iubirea cîntă-n ochii tăi,/Domneşte peste tot şi toate,/Din visul ei la toţi împarte//Tu nu-ţi mai aparţii de-un veac,/Eşti trandafirul plîns din văi-/Şi de-al tău dor îngerii zac”…

Mihai CIMPOI, Chişinău

**************************************************************

Pasiunea de bază

Cetitul, cetitul, cetitul… Mi-i teamă cîte continente de cărţi vor rămîne necitite de mine.

Incursiune în Ieri

Dlui Vlad Filat, președinte PLDM,

Dlui Mihai Godea, prim-vicepreședinte PLDM

Stimați Domni!

Datorită Înaltei Imoralităţi care guvernează în PLDM şi ataşamentului diabolic de care beneficiază oamenii de cultură din PLDM, cu excepţia celor defuncți, bineînţeles, dar şi din nedorinţa de a face sluj (citiți: a mă prostitua în faţa foştilor comunişti travestiţi peste noapte în membri PLDM, doar ca să-şi păstreze pe mai departe fotoliile), eu, Traian Vasilcău, scriitor, fondator al Festivalurilor „Maluri de Prut” şi „Steaua Chişinăului-Steaua Moldovei”, declar că părăsesc acest partid care ignoră omul, în favoarea clientelei financiare, astfel devenind un partid-model de imoralitate „națională”,  şi-mi asum tot dreptul să ader sau nu la un alt partid.

Dumnezeu să vă judece!

Traian Vasilcău,
membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova,
membru al Uniunii Scriitorilor din România,
pur şi simplu: un om!

Chișinău,

8 iunie 2010,

Ziua cînd toți veneau și numai eu, unul, plecam din PLDM, ca să plătesc pentru acea plecare pînă acum!