(Doină basarabeană)
 
  
 
 
Astăzi  e 31 august 2011.

S-ar putea să fie Ziua Limbii Române în Basarabia.

În fond, e sărbătoarea unei limbi pe care o urăște gherila  comunistă,  dar și unele componente ale Alianței , la fel cum se mai  urăște și încercarea  noastră de a ne salva de comunism ca de rîie.

Această veșnică Pasăre Phoenix,  limba română,  e  mereu condamnată la moarte, fiind încarcerată în celula din care a fost smuls Ilașcu în luna mai a anului 2003.

Pusă la zidul infamiei, limba română vede în fața ochilor o mare de întuneric, încît prin ea ar putea lesne să dea cineva altcuiva palme.

La barul de la Casa Presei un chelner e copia fidelă a politicienilor uituci și orbi ai Basarabiei.   În momentul în care citiți acest eseu politic  , eu tocmai comand o limonadă „VIVA”,  iar respectabilul mi-l aduce pe „Buratino”, scuzîndu-se ,  mai tîrziu,  prin faptul că ” pentru el toate băuturile sînt „VIVA”.

Clopotul ars al limbii române bate-n surdină.

Cenușa lui de aur o vom semăna pe ogoarele din amintiri,  să rodească mari adevăruri.

„Astăzi nimeni n-o scoate. Noi, comuniștii,  trebuie să scoatem problema, s-o vadă Moldova”, ciripește ucigător Todoroglo,  cel care ar fi mai  bun de ambasador al Moldovei în Regatul Unit al Tăcerii, decît de  ministru-deputat vorbitor al PCRM-ului.

Aminul limbii tot mai puțin a noastre a venit.

Dacă în Olanda sînt întemnițați și copiii pentru anumite năzbîtii,  la noi–nici marii adulți pentru neînsușirea limbii de stat.

Și-atunci?

Nimic mai simplu.

PCRM @Co prin împinșii lui în Parlament , ar putea vota introducerea obligatorie a limbii ruse în toate școlile din Basarabia și legiferarea aceleiași limbi drept limbă unică de stat pentru toți.

Astfel R. Moldova va fi un stat rămas fără vorbitori de română , fiind ușure contopit cu Hanatul lui Smirnov pentru vecie.

Atunci va fi înhumată la Cimitirul „Eternitatea” din Iași cu mare pompă, la procesiunea funerară găsind timp să participe pînă și Vladimir (Ras)Putin, despre care un ieșean mi-a spus că e foarte bun, îi place și-l consumă mereu.   Dînsul visează să se căsătorească la Iași,  cu-o „rusoaică  moldovenească ” din Chișinău,   prima tentativă de acest fel soldîndu-se,  pentru el,  cu un fiasco total.

Săraca Țară a Moldovei  cu români (ras)putinizați,  cu basarabence vorbind o limbă deșănțată,  și cu ruși cărora limba română nu le convine, dar  odihna de la „Constanția” și „Savata”–colosal!   Admirabilisimo!

Smirnov, cu suita, preferă să-și odihnească prostia pe țărmul Senei, pentru aceștia V.Țopa , ministrul Telecomunicațiilor și Transporturilor din 2001 încă inaugurînd cursa  auto Tiraspol-Berlin-Tiraspol,  cu escală la… Chișinău?

Limba română,  nițel reanimată din 1989 pînă în 2000,  este iarăși pe patul de moarte.

Vorbită aproximativ și neadorată de toți președinții R.Moldova ( cu excepția lui Ghimpu, desigur),  începînd cu Snegur, continuînd cu Lucinschi și sfîrșind cu Voronin, tustrei comuniști de viță veche,  au iubit-o și-o iubesc în măsura în care numele lor e românesc.

Adică deloc!

Vorbele de serviciu ,  precum că ar ține la sufletul ei neprihănit ca la ochii din cap, sună „a rîs la-nmormîntare”.

Faptele acestora demonstrează clar și fără putință de tăgadă marele lor dispreț pentru limba română și ura neostoită pentru tot ce e românesc.

Noii lideri politici de viță nouă din PL, PLDM şi PD sînt condamnații să dea alt chip Basarabiei și viitorului ei derusificat.

….Tot mai des îmi citește în gînduri Iu. Muntean, un deputat comunist, bătîndu-se cu secera și ciocanul în piept și strigînd :” Sînt un dezastru!”

Rar comunist e-n stare să adeverească această realitate dezastruoasă pre nume PCRM.

Încolțită de spîni roșii, limba română se ascunde-n pădure și-ngînă doina înstrăinării din veac,  foarte asemănătoare cu viața ei ca o moarte netrecătoare.

I.Kalin(ka), P.Pascari, A.Sangheli, I.Ciubuc, V.Tarlev, Z.Greceanîi sînt doar o parte din Prim-miniștrii Moldovei care habar n-au de limba din care, se zice,  ar face parte.

Cu celulare la fiecare șold,  ei ar putea fi perechea ideală a basarabencelor tinere și frumoase care se-ntreabă unde e „ostanovca” la Guvern.

De la proclamarea independenței R. Moldova, aflați că  doar 1 % de nebăștinași basarabeni au însușit pseudolimba de stat.

Pseudo,  pentru că ține de lumea romanelor de SF problema eternă a denumirii limbii noastre.

Moldovenească pentru populația inconștientă ,  procomunistă,  și română pentru populația conștientă a Basarabiei.

Inventînd cosmosul și noi patrii în cer, omenirea privește ca spre niște ciudățenii de sorginte tribală deznodămîntul acestui neam văduvit de destin și considerat,  pe nedrept,  unul vetust și neînsemnat pentru istorie.

Limba română nu poate exista fără fiii ei smulși cu de-a sila de la pieptu-i și mințiți cu nerușinare, neîncetat, că maica lor nu mai există.

Limba română, adevărata „patrie” a tuturor fiilor ei,  ar putea să mai trăiască.  
 
 Dar numai vorbind-o corect, iubind-o ca pe infinitul suflet al mamei, ca pe mîna aspră,  dar povățuitoare a tatei.

Limba română e catedrala de azur a neamului românesc, oriunde s-ar afla el pe pămînt.

Clopotul ars îl putem repara, ușile pot fi reînnoite,  ferestrele vor privi, luminoase , în cer și toate se vor înzăpezi de lumină.

Prin nămeții mari,  scînteietori,  face-vom pîrtii,  să treacă neamul tot, ducînd pe umeri snopii grei de soare.

Ridicați-vă din genunchi și pășiți cu hotărîre!

Spitalul în care zace  limba română e chiar aici,  pe bulevardul inimilor voastre.

Cu trandafiri de purpur în mîini,  să-i deschidem,  încrezători, ușa, rostindu-i :”  Hai,  acasă,  sfînta noastră!”

Din Țară-n Țară vor veni vestitorii  marii Învieri.

„Săru’ mîna,  limbă română”,  vor glăsui clinchetele din guri de copii, alergînd spre trupul ei slăbit , în suferință,  și-mbrățișînd-o,  ca pe maica Domnului din cer,  îi vor implora iertare.

Ca să nu ajungă mîine-n zori ghizi absurzi să spună turiștilor veniți în Basarabia  (ca-n atîtea cazuri ) : ” Pe aceste pămînturi s-a vorbit cîndva și românește.”