Cît oi fi și-oi trăi pe pămînt n-am să-l dau uitării pe Diakov.

Dimitrie, nu Ivan.

Dimitrie, căruia îi aparține fraza nebiblică: „În politică dragoste nu-i!”.

Ceea ce înseamnă că politicienii sunt niște hiene și nicidecum  oameni care se respectă între ei și se iubesc, omenește, de nu dumnezeiește!

Întotdeauna cînd văd ce se întîmplă în fauna politică a semiMoldovei în loc să mă supăr mă consolez cu fraza diakoviană, devenită în timp proverbială pe întreg mapamondul: „În politică dragoste nu-i!”.

Și brusc se face liniște și bine în mine și-n jurul meu.

Și brusc uit de toate alianțele, coalițiile și înțelegerile de cartel dintre Snegur-Roșka-Moțpan-Sangheli-Senic-Șornikov-Lucinski-Diakov-Matei-Urechean-Braghiș-Voronin de cîndva și Filat-Diakov-Ghimpu-Dodon-Usatîi-Sandu-Năstase de la 2009 pînă azi.

Alianțe de o oră, de o zi sau de cîteva luni, urmate de scuipături între liderii de partide, după care tot aceștia se acuprind și se sărută, jucînd la nunțile propriilor odrasle, unde mirele e comunist și mireasa liberal-democrată ori unionistă pe veci!

Chiar că-ți vine să urli ca lupii la lună.

Și să-i dai toată dreptatea din lume lui Diakov, cel căruia îi aparține versul epocal, ajuns Crez de fiecare noapte și zi pentru guvernanții de orice nivel: „În politică dragoste nu-i!”.

De parcă în celelalte domenii ale vieții sociale, economice, juridice și culturale măcar cît un bob de muștar dragoste-ar fi!

P.S. Ah, da, era să uit de versul diakovian următor celui din text. Astfel că distihul politicianului nostru, neiubitor de politicieni, sună așa: „În politică dragoste nu-i!/Și-unde dragoste nu-i Totul este!”.