Pentru Ion PETRESCU
Uitarea deplină se-așterne pe toate,-
Pe zbuciumul meu și pe inima ta.
Rămîne doar ea neatinsă de moarte,
La sigur, nu trece doar Patria mea!
*
Au fost vînători s-o împuște prin veacuri,
Ochitu-i-au trupul și lacrima sa!
Dar ei s-au trecut de pe-aceste meleaguri
Și pururi rămas-a doar Patria mea!
*
Rănită-n priviri, ea-mi cuprinde oftatul,
Mînată spre iad sub un cer fără stea,
Ea-și are drapel de ne-nvins PreaÎnaltul
Și, grație Lui, este Patria mea!
*
A fost cînd n-am fost, cînd n-oi fi—Ea să fie!,
Temută de răi, ce o vor tot vîna!
Dar știu că și-atunci gura mea-iasomie
Tot numele Ei veșnic îl va suna!
*
Un nume de leac, să-l pui zilnic pe rană,
Un nume de-altar și de cruce prea grea.
Bat clopote-n cer, Domnul tainele-și cheamă
Și-ntîia din ele e Patria mea!
*
O taină, ce de la botez pîn-la moarte
În mine-o păstrez ca să n-o pot uita.
Și-oi fi împăcat cu tăcerile toate
Cît nu se va trece din lume doar Ea!
18-19 iunie 2013
Chișinău
Pingback: PATRIA MEA - poem de Traian Vasilcău | Ion Petrescu