(material republicat, cu P.S. nou)

În 1991  am răspuns  într-un ziar al Comsomolului Leninist al Moldovei, referitor la o “acțiune” urîtă, realizată de unii colegi ai mei de studenție, racolați de KGB-ul de atunci, cu scopul de a mă scoate din viața social-politică și literară,  fiindcă nu acceptasem să colaborez cu odioasa structură în perioada mișcării de eliberare națională din Basarabia.

Despre aceasta mi-a confirmat cînd n-a mai fost rector și acad. Ion Borșevici. Și mi-a prezentat o poezie patriotică  transcrisă, pe ascuns, dintr-un carnet de-al meu, de cel mai bun prieten pe care-l aveam, poetul G. Ș., lucrare prezentată în adresa vigilentei instituții.  Și nu doar de el, care a și decedat în mod tragic în anii ’90, era vorba.

Colegii mei  au întrebuințat acea “acțiune” de prost gust de mai multe ori, dar  și comuniștii pe timpuri…în 2002, în același ziar comsomolist,  cînd îi atacam nemilos din paginile  curajosului săptămînal ACCENTE, al cărui prim-redactor eram.

Acum, în 2014,  ticălosul Filat, neavînd altceva ce să-mi incrimineze,  l-a deshumat pe același slugoi al tuturor regimurilor,  nestrăin de faptul invocat, mai plătind și alți ciraci ca să-i republice acestuia opul pe diverse site-uri.

Eu nu am nevoie de opere de împrumut, avînd la activ 7  mii de pagini tipărite în 64  de volume editate în Basarabia, Canada și România, cărți de unde lipsesc cîteva versuri ale unei autoare căreia, spre regret,  nu i-am citit cărțile, dar pe care au avut grijă să le citească alții, ca să-i  republice(păstrîndu-i ortografia intactă)unele versuri sub numele meu, în timp ce eu eram soldat și fără nici o carte la activ.

Oare peste 11-12 ani  gangsteri  alde Filat tot acest scenariu KGB-ist vor deshuma?

Nu e cazul  să mai fabrice  și altceva?

Vreun produs securistic din mileniul trei???

Despre vreo bancă de stat, ajunsă peste noapte a mea?

Sau despre o țară prădată în numai 5 ani?

Fiți sănătoși.

P.S. Am scris acest material și l-am publicat pe mai multe site-uri în 2014.

Suntem în 2016 și iată că papagalii din presă repun aceeași „acțiune” în vizor și tot pe mai multe site-uri.  Aflînd că sunt Laureat al Premiului Național pentru Literatură și că un favorit de-al lor a picat.

Ceea ce mi s-a întîmplat, repet și cu această ocazie, e o dramă a mea personală, pe care o pot vindeca, probabil, doar în cazul adoptării unei Legi adevărate a Lustrației și dacă dosarele vechiului sistem de securitate vor fi returnate republicii de către FSB-ul rusesc, unde se află în prezent.

Nu vreau să mă laud, dar în recenta carte a dlor Igor Șarov și Igor Cașu „Republica Moldova de la Perestroikă la Independenţă, 1989-1991. Documente secrete din arhiva Comitetului Central al PCM”, (Chișinău, Editura “Cartdidact”, 2011), în care sunt publicate materiale din Arhiva Comitetului Central al Partidului Comunist al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, despre mine satrapii ideologici de atunci notau, cu privire la participarea în cadrul Cenaclului literar-muzical-social-politic „Alexe Mateevici” din 01 iulie 1989, următoarele:  „La manifestarea anticomunistă, organizată de Cenaclul literar-muzical-social-politic „Alexe Mateevici”, la 01 iulie 1989 Traian Vasiliu (corect: Vasilcău) a recitat două poezii. În aceste poezii a răsunat tendențios dorul aprig de Munți și Mare, și de Dunăre. (No. 75)”. 

Unde erau atunci demolatorii mei de azi? Prin care baruri și case de toleranță? Eu eram un biet student, de-un Ideal înaripat și de Securitatea unicului partid vînat.

 

Dragii mei cititori,

Eu nu am nevoie de lucrări de împrumut. Am 64 de cărți, apărute în România, Republica Moldova și Canada. Mai am alte 6 volume în lucru. Sunt membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și din România, acolo unde a încercat un blogger de cartier să fie admis în 2015 și a fost respins, fiindcă opera sa e numai cît un chibrit.  Despre cîteva tipărituri pornografice editate de el am scris acum 2 ani. Cred că nu vrea să-mi rămînă dator… Iar despre soția sa nu știu dacă trebuia să scriu că a fost o vreme vicepreședinte de PLDM…

Am debutat editorial cu 2 volume de versuri în 1995, nu mai devreme. În cele 64 de volume, tipărite pînă în prezent, nu am nici un rînd străin, iar la Concursul pentru Premiul Național am participat cu:1) Trilogia Psalmodică „Regăsit în Cer”, apărută la Iași în 2009(600 pagini), 2) Colecția de 17 volume de poezii, maxime și reflecții traduse în 18 limbi de 60 de specialiști în domeniu din 15 țări, apărute într-o zi, la 17 februarie 2016  și 3) calitatea mea de fondator și realizator al Festivalurilor Naționale „Maluri de Prut” și „Steaua Chișinăului–Steaua Moldovei”(în total–23 de ediții, 23 de ani).

Punct.

Eu înțeleg că prin ceea ce fac deranjez pe prea mulți lideri politici, care au și bloggeri, și ziare, și portaluri, și televiziuni.

Dar chiar să nu știe aceștia  pentru ce se acordă premii în statul acesta nu credeam.

Poetul Alexandru Macedonski scria că „un poet e cu atît mai important cu cît e mai mare numărul de dușmani ai lui.”

Eu niciodată n-am spus că sunt mare.

Scuzați.

Imagini pentru carte